Our nordic journey – day 2

N-am mai apucat să adaug ziua trecută cât de frumoasă e țara asta. Munți vulcanici peste tot (odată ca niciodată, geografia mea era bună, aș fi dat mai multe detalii și m-aș fi exprimat mai corect “geologic”, acum mă limitez să spun că sunt munți cu semne clare de formare prin încrețirea lavei), drumuri bune pe care rar te întâlnești cu o mașină, ponei/căluți sălbatici lăsați liberi peste tot, cascade spectaculoase (bine, pe astea cred că le căutam noi, nu ne împiedicam de ele), șosele care merg de-a lungul țărmurilor și alb cât vezi cu ochii. Totul sub un soare ireal. Și un ger asemenea.

A doua zi, plecăm să găsim foci. Nu înainte de a vizita lăudatul jacuzzi, situat la vreo 100 de m de cabana noastră (și noi trebuia să ajungem în costum de baie la el? Și să ne întoarcem uzi, 100 de m, la -4848898 grade, cât era afară? Cred că ori nu știm noi cum merge treaba, ori islandezii ăștia sunt nebuni).

Breakfast with a view😍

Ok, focile. Aveam mai multe potențiale locuri unde le-am fi putut vedea, așa că eram destul de încrezătoare că le vom găsi din belșug. Atât de încrezătoare, că mi-era să nu calc pe vreuna, confundându-le cu o stâncă. Numai că mergem, mergem, cam până ne degeră mâinile și picioarele, și tot ce vedem e zăpadă și un cer senin🥶

V-am păcălit, până la urmă am dat și de colonia de foci, dar a trebuit să mai rulăm câțiva km și să zoomăm bine, pentru a le prinde și pe cameră. Nu au vrut să se apropie prea mult de noi, oricât a încercat Andrei să le fredoneze un cântec de sirenă 🤪

Ne continuăm drumul spre următorul obiectiv, dar oprim puțin să ne facem o dambla, când vedem, din nou, niște ponei fără stăpân. I-aș lua pe toți acasă, așa frumoși sunt.😍😍 Puțin obsedată cu caii? Probabil. Cu caii mici? Cel mai probabil:))

După cele 500 de poze cu și despre căluți, mergem mai departe, la mare. Marea Groenlandei e aici, se pare. Nu sună prea prietenos, parcă nu ai vrea să intri în apă, când auzi cât de rece sună. Îți vine să crezi că până și focile sunt mai convinse de soarele de martie, decât de apa asta, când le vezi cât de îngrămădite stau pe pietre.

Dar aici n-am ajuns să vedem tot foci, am venit până în peninsula Vatnsnes pentru stânca în forma de rinocer, zisă și Hvitsercur, care…ce pot să zic, arată bine chiar și de e pozată de un neprofesionist ca mine😇 puțin soare, puțin alb și albastru și aia e poza🗻

Ce-a urmat după stâncă a fost o cetate/fortăreață a vikingilor, un platou de pe care cred că puteau vedea toată țara, așa priveliște faină avea.

Am ajuns și în seara asta la o cazare cu jacuzzi (oamenilor ăstora chiar le plac extremele), dar acu, pe lângă ger, era și un viscol de credeam că zburăm de lângă mașină, când ne-am dat jos. Eh. Next time. Sau next morning, pentru unii mai cu curaj :))

Aici cred că se poate vedea câte îndură omul, când chiar își propune câte ceva😂 fețele lor reflectă atâta relaxare, că nu-ți vine a crede…probabil din dreapta venea o briză arctică, iar de sus…nu știu, probabil de acolo venea riscul să le pice capacul ăla în cap. Oricum, la 7.30 a.m cred că n-a mai fost folosită cădița asta cu apă caldă.

Ah, încă o chestie de menționat: mâncarea. Cred că am putea mânca și pui, dacă am vrea să rămânem pe clasic, dar noi nu suntem ACEL gen de oameni :)) noi am experimenta orice, iar aici, unde nu înțelegem niciun ingredient din supermarket, tot ce putem face e să testăm tot ce arată dubios și să vedem apoi ce a fost 😊