Nu făcuserăm noi multe aici, dar de un lucru ne prindem repede: avem de-a face cu o țară cu relief jos. Deși aveau altitudinea maximă la 171 m și  singurele ‘vârfuri’ erau reprezentate de dunele de pe țărmuri, asta nu-i dădea înapoi să se laude cu ele. Transformă plajele în parcuri naționale, fac muzee despre flora și fauna locală, trasee de bicicletă și drumeție, toate în locuri ce mie-mi par a fi coclauri cu iarbă enervantă😇 Mă conving de asta în Thy National Park unde, pe zgomotul surd și constant al vântului, căscăm ochii vreo 2 h la surferi și kite surferi, în timp ce ne afundăm prin acele dune…

Unde am ajuns?! Asta mă întreb, de când am pus piciorul în această țară. Aeroportul din Aarhus e micuț, atât de micuț, că are loc într-un cort. Poate asta-i dă personalitate, dar e tare interesant să vezi totul atât de compact, delimitat doar de niște plăci de rigips. Îmi dau seama că avem de-a face cu o țară diferită, de când am ajuns la închirieri auto. Am mai văzut amabilitate în Asia de SE, în Turcia, în Grecia, toți am auzit de cât de primitoare sunt unele popoare. Dar aici era ceva mai mult, se vedea în calmul cu care-l gestionau pe românul enervant din fața mea😂. Parcă oamenii ăștia…