A danish fairytale – Aarhus, Aalborg, Skagen

Unde am ajuns?! Asta mă întreb, de când am pus piciorul în această țară.

Aeroportul din Aarhus e micuț, atât de micuț, că are loc într-un cort. Poate asta-i dă personalitate, dar e tare interesant să vezi totul atât de compact, delimitat doar de niște plăci de rigips.

Îmi dau seama că avem de-a face cu o țară diferită, de când am ajuns la închirieri auto. Am mai văzut amabilitate în Asia de SE, în Turcia, în Grecia, toți am auzit de cât de primitoare sunt unele popoare. Dar aici era ceva mai mult, se vedea în calmul cu care-l gestionau pe românul enervant din fața mea😂. Parcă oamenii ăștia nu știau ce-s alea motive de supărare sau enervare. Nu trebuiau să facă un efort pentru a fi amabili, aveau în ei CALMUL și deschiderea spre ceilalți.

Deși vrem să vizităm și Aarhusul, nu avem antrenamentul de-l au localnicii, la ploaie. Turna torențial, iar ei mergeau nonșalant pe străzi, cu pelerinele pe ei. Unii pedalau pe biciclete, alții se plimbau cu copiii, dar nimeni nu părea că fuge să se adăpostească. Ar fi fost și culmea, pentru că ar fi însemnat să fugă de însăși viața lor de zi cu zi. Admirăm și noi clădirile, din mașină, după ce nu găsim niciun loc de parcare, din cauza circului care scosese toți copiii din casă.

Consultând constant aplicația de precipitații, decidem să ne ducem direct spre N, cu o mică și foarte inspirată oprire în Aalborg. Cum ne speriasem destul de mult de ploaie (aveam bagajele pline de pelerine și bocanci impermeabili), să dăm de zone cu soare, ne făcea să ne simțim cei mai norocoși. Aveam să aflăm, pe parcursul șederii aici, că așa e vremea lor mereu. Aici plouă, 5 metri mai la stânga s-a oprit, ca apoi să iasă soarele, iar după să se înnoreze la loc.

Aalborg. Un orășel cochet, curat, colorat. Parcăm, pur întâmplător, lângă un parc muzical, că acolo apărea o zonă de free parking🤷🏻‍♀️ Ei, trecerea asta de la un prim contact ploios și cu vânt, la un parc verde, scăldat în soare, unde puteai să-i asculți pe Prince, Maroon 5, Gheorghe Zamfir și alții, la o simplă apăsare de buton, îmi dă așa o stare de beatitudine, că am impresia că am ajuns în Rai.

Practical fact 1: mâncarea aici e foarte scumpă. Cam toate lucrurile sunt mai scumpe, dar dacă o intrare în parc o mai poți evita, mâncarea o pui pe pauză mai greu😁. Ne dăm seama de asta, chiar și când ne luăm prânzul din supermarket, unde lăsăm minim 90 de lei, pe 2 sandwichuri și 2 sucuri.

Practical fact 2: poți evita să dai 10 lei pe fiecare 0.5l de apă, dacă știi că poți să bei, lejer, de la robinet. În majoritatea locurilor scrie că e potabilă.

Practical fact 3: de cele mai multe ori e mai utilă o pelerină, decât o umbrelă. Îți lasă mâinile libere și nici nu îți testează fizica, să calculezi de unde bate vântul și în ce direcție să ții umbrela. Plus că apără și de vânt.

În drumul nostru spre Skagen, cel mai nordic punct, facem o oprire scurtă la Lindholm Høje – cimitir viking de prin anii 1000 I.Hr, cât să salutăm familiile de ovine, singurele rezidente rămase însuflețite.

După asta, norii și ora târzie ne mână spre Nord. Ajungem, ne instalăm în cămăruța noastră de la mansarda unei case tipic daneze, iar apoi o luăm spre plajă. Plajă în Danemarca? aș fi zis, până să ajung aici. Dar da, în mod uimitor, o peninsulă este înconjurată de apă, destul de mult😂 Iar în țărișoara asta mică, plaja este mereu la mai puțin de 50 de km distanță, indiferent de locul unde te afli.

Sunt surprinsă să aflu și că acest orășel, Skagen, este un punct major de atracție, pentru turiști sau localnici. Unde credeam că doar noi vom fi aici, cine și-ar mai alege destinația de vacanță după o marcă de ceasuri? constat că plaja atrage oameni, mai ceva ca minunile lumii. Stăm “la coadă”, pe o fâșie de nisip ce desparte Marea Nordului de Marea Baltică, să ne facem și noi o poză, ca tot omu. Nu-mi spune nimeni nici de faptul că ar trebui să văd diferit culorile celor 2 mări ce nu se amestecă, nici că lumina de aici e aparte și a atras de-a lungul vremii, sute de pictori dornici să reproducă ce văd. Nu mă previne de acest spectacol unic, nici ochiul meu neavizat, așa că tot ce văd e o plajă cu nisip fin și mult, mult vânt.

Nu mă plâng, după cele 38°C lăsate în București, o plajă cu nisip ud și rece, e o alternativă plăcută. Ne întoarcem în orășel pentru o plimbare prin port, fantazăm cum ar fi să avem și noi un yaht frumos, luăm în inventar toate terasele cu meniu pescăresc, căscăm ochii pe la magazinele cu nimicuri, iar apoi, uzi bine de tot, revenim la cămăruța noastră cu iz local.

A doua zi, tot orașul capătă o nouă haină. Haina soarelui și a cerului senin. Gradele din termometru se înmulțesc, oamenii ies pe străzi și brusc piața care cu o seară înainte era pustie și neprimitoare, acum era plină de oameni ieșiți la o înghețată, la o plimbare cu bicicleta, la o vorbă pe băncuță-n parc.

Faleza are acum alt vibe, potecile de pe lângă șosea te îmbie să te pierzi pe ele, iar soarele face atrăgătoare până și cimitirele😁. Îmi place orășelul ăsta, la nebunie. E momentul să testăm unul din restaurantele din port, locurile alea unde știi că se mănâncă bine, după numărul de clienți care sunt înghesuiți la aceeași masă.

După asta, urmează testul suprem: să mergi pe plajă, să vezi apusul, când vântul bate cu 6393693736 km/h. Dacă reușești să pedalezi pe bicicletă, în haine normale, nu te zgribulești că-ți intră frig pe la gât și-ți vezi de viață normal, atunci ești un nordic desăvârșit. Dacă, în schimb, îți ridici șosetele până la genunchi, îți îndeși capul în glugă, și după 3 minute te ascunzi în mașină, mai ai de învățat.

A 3-a zi vine vremea să părăsim Skagenul, așa că, din dorința de a-mi crea o amintire mai de suflet, mă retrag, pentru o vreme, în căsuța asta minunată de sticlă: aici, printre ghivecele de ierburi aromatice, la căldura soarelui de dimineață și ferită de vântul de afară, pot visa în liniște cum ar fi să trăiesc aici.

Dar să continuăm, ne așteaptă mulți kilometri în față.