Călătoritul cu un copil este, cu siguranță, diferit de călătoritul singur sau în doi. Dacă înainte îmi plăcea să mă pierd pe străduțele întortocheate, în căutare de culori, arome și senzații noi, acum sunt frecvent pierdută prin labirintul fricilor și al anxietăților de proaspăt părinte. Nu-mi mai trebuie hărți și locații, drumul spre locurile de joacă e drept și primul pe care-l învăț. Alora, aș putea să scriu articolul ăsta într-o notă obiectivă (optimistă), să relatez strict ce s-a întâmplat, ce putea fi observat din exterior, și s-ar deduce că lucrurile au fost ușoare, relaxante și ne-am descurcat de minune, sau aș putea să prezint rollercoaster-ul tuturor emoțiilor prin care…

I have a dream… așa a început totul… Să fiu sinceră, cum a început, nu mai știu. Pot spune doar că a încolțit ușor în mine, întâi ca o teamă, apoi o curiozitate, a devenit o atracție, s-a transformat în captivare, ca acum să fie la stadiul de fascinație. Căci așa e. Nu exagerez când spun: mă fascinează lumea mărilor și oceanelor. Probabil frica de care vorbeam, e doar un ingredient care face starea să fie și mai dependentă, devine atracția simțită față de un lucru inaccesibil. Sau, poate frica m-a oprit să gândesc că vreau să fac pasul ăsta mai devreme. Că stau să mă gândesc, iubirea a încolțit…

Poți vedea un oraș în 4 ore? Nimeresc în avion lângă un tip mult prea vorbăreț și prietenos, genul ăla de om care vorbește el și pentru nevastă-sa și pentru tine. El știe mai bine și unde mă duc, și ce-am făcut azi, află că ne și întoarcem cu același zbor. Genul de om care acu te întreabă dacă ai lucrat de acasă, peste 5 secunde te-a uitat, că deja e în discuții cu următorii oameni pe care i-a întâlnit😅 Stabilisem cu gazda de la prima cazare, să vină ei să mă ia. Fiind seară, n-am vrut să-mi mai bat capul să găsesc un autobuz, să nu știu sigur că…

Acesta este un articol scris altfel, cum altfel am resimțit și excursia de față. Dacă vreți să aflați ce să faceți în Amalfi, ei bine, deja știți că nu aici veți găsi😅 De ce altfel? că așa pare c-au decurs și zilele acolo. Timpul curgea ori prea repede. Ba prea încet. Când parcă uneori și invers. Cum curge timpul invers? Când ajungi în fața apei și se dă totul înapoi și ai din nou 5 ani, ești la Mamaia și vezi pentru prima dată marea. Mi-am luat biletul prin iulie. Până să ajung să și plec, nu mai voiam să mă duc nicăieri. Ciudat lucru. Uneori funcționează bine să-ți amintești…