EUROPA
-
Bari with a kid
Călătoritul cu un copil este, cu siguranță, diferit de călătoritul singur sau în doi. Dacă înainte îmi plăcea să mă pierd pe străduțele întortocheate, în căutare de culori, arome și senzații noi, acum sunt frecvent pierdută prin labirintul fricilor și al anxietăților de proaspăt părinte. Nu-mi mai trebuie hărți și locații, drumul spre locurile de joacă e drept și primul pe care-l învăț. Alora, aș putea să scriu articolul ăsta într-o notă obiectivă (optimistă), să relatez strict ce s-a întâmplat, ce putea fi observat din exterior, și s-ar deduce că lucrurile au fost ușoare, relaxante și ne-am descurcat de minune, sau aș putea să prezint rollercoaster-ul tuturor emoțiilor prin care…
-
Azore – în căutare de balene
Simți vreodată că în unele locuri parcă e scris să ajungi, pe când în altele, probabil că nu? Azore e un vis mai vechi de-ale mele, aș fi vrut să ajungem aici anul trecut, n-a fost să fie, așa că ne-am încăpățânat (probabil mai mult eu) să îl atingem anul ăsta. De ce Azore? Îmi suna exotic, verde, departe (deși nu cel mai departe) și avea balene. Ca un Ahab modern, pasiunea mea pentru aceste frumoase creaturi mă trage, în ultima vreme, spre locuri unde aș putea să le vânez vizual. Varianta scurtă a acestei povestiri: am venit aici să vedem balene. Le-am văzut? Nu. Prin urmare, dacă sunteți pe…
-
Capo Galera – povestea unui vis
I have a dream… așa a început totul… Să fiu sinceră, cum a început, nu mai știu. Pot spune doar că a încolțit ușor în mine, întâi ca o teamă, apoi o curiozitate, a devenit o atracție, s-a transformat în captivare, ca acum să fie la stadiul de fascinație. Căci așa e. Nu exagerez când spun: mă fascinează lumea mărilor și oceanelor. Probabil frica de care vorbeam, e doar un ingredient care face starea să fie și mai dependentă, devine atracția simțită față de un lucru inaccesibil. Sau, poate frica m-a oprit să gândesc că vreau să fac pasul ăsta mai devreme. Că stau să mă gândesc, iubirea a încolțit…
-
A danish fairytale – West coast, Odense, Copenhagen
Nu făcuserăm noi multe aici, dar de un lucru ne prindem repede: avem de-a face cu o țară cu relief jos. Deși aveau altitudinea maximă la 171 m și singurele ‘vârfuri’ erau reprezentate de dunele de pe țărmuri, asta nu-i dădea înapoi să se laude cu ele. Transformă plajele în parcuri naționale, fac muzee despre flora și fauna locală, trasee de bicicletă și drumeție, toate în locuri ce mie-mi par a fi coclauri cu iarbă enervantă😇 Mă conving de asta în Thy National Park unde, pe zgomotul surd și constant al vântului, căscăm ochii vreo 2 h la surferi și kite surferi, în timp ce ne afundăm prin acele dune…
You May Also Like
A danish fairytale – Aarhus, Aalborg, Skagen
-
A danish fairytale – Aarhus, Aalborg, Skagen
Unde am ajuns?! Asta mă întreb, de când am pus piciorul în această țară. Aeroportul din Aarhus e micuț, atât de micuț, că are loc într-un cort. Poate asta-i dă personalitate, dar e tare interesant să vezi totul atât de compact, delimitat doar de niște plăci de rigips. Îmi dau seama că avem de-a face cu o țară diferită, de când am ajuns la închirieri auto. Am mai văzut amabilitate în Asia de SE, în Turcia, în Grecia, toți am auzit de cât de primitoare sunt unele popoare. Dar aici era ceva mai mult, se vedea în calmul cu care-l gestionau pe românul enervant din fața mea😂. Parcă oamenii ăștia…
You May Also Like
A danish fairytale – West coast, Odense, Copenhagen
-
Wrexham – be careful what you wish for
Când am trecut în rolul ăsta nou, la birou, mi-am dorit un singur lucru: să pot vizita fabrica și să fac mulți bani, dar cum peștișorul a zis “o singură dorință, că exagerezi” am rămas cu vizita🤭. Lucram cu o făbricuță din Wrexham, UK, și mi se părea de bun simț să știu deste ce vorbesc și cu cine, atunci când deschideam gura. Zis și făcut, am așteptat să mă mai dezmeticesc, să nu bat drumul de pomană și să nu înțeleg nimic și am ‘depus cererea’. În ziua când s-a aprobat, am crezut că l-am apucat pe Dumnezeu de picior, tot ce visam era să fac un tur al…
-
Umbria – My annual mini-trip to Italy
Poți vedea un oraș în 4 ore? Nimeresc în avion lângă un tip mult prea vorbăreț și prietenos, genul ăla de om care vorbește el și pentru nevastă-sa și pentru tine. El știe mai bine și unde mă duc, și ce-am făcut azi, află că ne și întoarcem cu același zbor. Genul de om care acu te întreabă dacă ai lucrat de acasă, peste 5 secunde te-a uitat, că deja e în discuții cu următorii oameni pe care i-a întâlnit😅 Stabilisem cu gazda de la prima cazare, să vină ei să mă ia. Fiind seară, n-am vrut să-mi mai bat capul să găsesc un autobuz, să nu știu sigur că…
-
Wandering in Portugal (Part 2)
Sâmbătă, 6.15. Să-mi spună cineva de ce mă chinui așa😢 nu-mi spune nimeni, așa că mă îmbrac cu ochii-nchiși, apuc aparatul de-o toartă și ies pe ușă. Niciodată n-am vrut să mă trezesc, dar niciodată n-am regretat c-am făcut-o, după ce a răsărit. Ne decidem greu care să fie punctul cel mai bun de observat, dar și când îl găsim…parcă tot l-am mai căuta😁 E liniște. Atât de liniște, că am impresia că aud broaștele. Pescărușii așteaptă și ei cuminți, primele raze. Oare lor le place nisipul încins? Nu e cel mai spectaculos răsărit, nu în sensul clasic. Și totuși, aici ca peste tot, are în el promisiunea unei nouă…
-
Wandering in Portugal (Part 1)
Am ales să nu-mi petrec timpul în Lisabona; nu pe tot, cel puțin. Tot ce știam despre țară, înainte să ajung aici, era că e fâșia aia îngustă de după Spania, cu tramvaie galbene (văzute în magneții de pe frigiderele prietenilor) unde se vorbește portugheza. De ce n-am vrut să mă duc în Lisabona? Că simțeam că nu acolo e spiritul țării. Ce zonă am ales, în schimb? Algarve. Partea de sud a țării, expusă toată plajelor și Atlanticului. Pentru că un zbor până-n Faro ar fi consumat o zi întreagă și nici prea ieftin n-ar fi fost, am ales o cursă directă spre Lisabona, de unde am închiriat mașină…
-
Amalfi – încă un motiv să iubești Italia
Acesta este un articol scris altfel, cum altfel am resimțit și excursia de față. Dacă vreți să aflați ce să faceți în Amalfi, ei bine, deja știți că nu aici veți găsi😅 De ce altfel? că așa pare c-au decurs și zilele acolo. Timpul curgea ori prea repede. Ba prea încet. Când parcă uneori și invers. Cum curge timpul invers? Când ajungi în fața apei și se dă totul înapoi și ai din nou 5 ani, ești la Mamaia și vezi pentru prima dată marea. Mi-am luat biletul prin iulie. Până să ajung să și plec, nu mai voiam să mă duc nicăieri. Ciudat lucru. Uneori funcționează bine să-ți amintești…
