Barcelona – where light meets color

Ok, mai încercăm o dată: ce mi-a plăcut la Barcelona? Că e plină de culoare. Ce nu mi-a plăcut așa de mult? Putea fi ȘI MAI plină de culoare🤔. Cu alte cuvinte, Gaudi ăsta putea lucra mai cu spor, cât a trăit. Altfel, un geniu și mă înclin în fața creativității lui🤲

Dar să încep cu începutul:) afară era frig și ploaie, la mine în suflet – soare și bucurie. Și de-aș pleca spre Pol, tot așa ar fi😅. Deși nu-mi fac niciodată bagajul din timp sau conform unei liste și ajung mereu să ies pe ușă cu senzația…probabil am uitat ceva, odată pusă în mișcare, mi se închide supapa grijilor și ce-o fi, o fi😂

După ce consult de vreo 10 ori indicațiile celor de la AirBnB (memorie scurtă, mult de muncă) și toate opțiunile de pe net de a ajunge în centru, ne luăm după ce ne spune femeia de la bilete. Părea că tot ea știe mai bine:)) ca idee, există destule variante de la aeroport în centru – metrou, autobuz, tren – iar dacă îți iei o cartelă T10 – 10.2€, ai 10 călătorii pe toate mijloacele lor de transport. Taxi not included :p

{OCD alert} Ca în toate dățile, aveam un circuit foarte bine definit: ziua, ora, obiectivul🤖. Ai zice că te organizează mai bine și te ajută să vezi tot ce-ți propui, nu? Well…doar dacă ești flexibil și știi să treci ușor peste deziluzii, altfel nu vă sfătuiesc:)) unde mai pui că-i exasperezi pe cei cu care călătorești😇

În prima zi, fântânile NU funcționau, a doua zi labirintul închidea la 4, a treia zi parcul a fost închis că…bătea vântul?!, iar a patra zi nu mai aveam nimic de vizitat, că le rearanjasem într-atât, de mi-a dat toată schema peste cap😂

Să o luăm pe rând. Ajungem la cazare, un apartament atâââât de micuț, că-ți declanșa claustrofobia chiar și când tu nu știai că ai (Note to self: trebuie să fac neapărat cursul ăla de fotografie📸!!). Și dacă nu ți-o declanșa spațiul, atunci o făcea Mila, pitbull-ul cu care trebuia să împarți spațiul și să schimbi priviri, de fiecare dată când te duceai la baie în mijlocul nopții. Milă!!

Dar nu mă plâng, nu mă cazez niciodată cu gândul de-a admira pereții. Singura mea încercare de socializare cu gazda, mi-e răsplătită pe loc și aflăm că da, noi să ne ducem la Magic Fountains din Montjuic, dar ele sunt…închise…

Recalibrăm planul și plecăm întins spre un alt obiectiv, culinar de data asta. După 4 km și multe speranțe, surprizăă!! La Bodega d’en Rafael îți trebuia rezervare, atât era de căutată și plină, cârciuma…(n-ar fi stricat să mă documentez până la capăt, poate🙄)

Simt cum un gust straniu de foame și frustrare începe să-mi dea târcoale, da’ îmi revin repede și apelez la planul B:)) când îți planifici existența în funcție de mesele zilei, pe lista ta de obiective bodegile vor bate clădirile la curu’ gol😬🤫

În zilele ce urmează, în schimb, planurile ni se schimbă cu așa viteză, că mă aduc în pragul nevrozei:))

Day 1: Vizităm Sagrada Familia (26€-tur cu ghid) și pierd șirul pozelor făcute la vitralii (memento: să-l fac pe Gaudi “mentorul meu cromatic”). Ce am reținut eu de la ghidul care a vorbit o oră întreagă? Că pe partea de răsărit a folosit albastru și verde, că era prea multă lumină dimineața, iar la vest a pus galben și roșu, pentru a da senzația de mai multă lumină.

Că e o biserică și nu o catedrală. Că domnu’ arhitect Gaudi nu a vrut ca turnul să depășească înalțimea celui mai înalt munte, pentru a nu fi deasupra naturii – frumos gândit, me gusta.

În concluzie, ori îmi bag mințile în cap și ascult ca tot omu, ori e o risipă de bani să-mi iau ghid😅😅

Continuăm, țop-țop vreo 21 de km, și reușim să vedem casa Vicens, La Pedrera si, preferata mea, casa Batllo💙. E tare redundant că le zice Case, apartamentul meu nu arată neam, ca ele…

Conform cu noul meu obicei, ne încheiem ziua cu o plimbărică pân’ la Bunker del Car(a)mel, să vedem apusul🤩. Sus nu apunea nimic, că erau nori, dar dacă tot ne-am cocoțat în vârful orașului, măcar avem o panoramă cul.

Day 2: Vineri, 13. Promitea atât de mult, era soare, era cald! Și totuși, va rămane în istorie ca ziua în care nu reușesc să fac nimic din ce mi-am propus, că bătea vântul. Nici măcar să mănânc un sandwich pe plajă:)) aveam bilete luate la Parc Guell – (10€, tur simplu)…dar acolo ne anunță, fără mari regrete că “poate mâine, dar azi nu” (unde era Guess Who😅).

Schimbăm planul și încercăm la un parc în formă de labirint. Metrou, metrou iar, autobuz – noroc cu T10…ajungem acolo…închis, pe motiv de vânt. Nu știu ce țin ăștia prin copaci și riscă să cadă, când adie vântul, dar dacă e așa, păi nici nu mai vreau să intru:))

Încheiem rușinea asta de zi, cu o vizită la Poble Espanyol (11€ și preț preferențial la dulciuri😍) un fel de muzeu al satului, unde nu vedem mare lucru, că ne-a prins întunericul tot fugind după cai verzi, dar măcar e pe lângă fântâni, în Montjuic. Sincer să spun, m-au impresionat mai mult fântânile de la Unirii, măcar acolo apa e pe ritmul muzicii. Parcă🤔.

Day 3: Să mă calmez la creieri, în a 3-a dimineață mă duc să văd răsăritul. Nici n-a fost un efort prea mare, că iarna soarele se arată pe la 8, așa, iar apartamentul nostru era la 10 minute de plajă❤️. Plusez la endorfine și-mi iau și o gogoașă, pe lângă cafea, și mă duc să savurez, în fața spectacolului naturii numit Răsărit🌞 (spoiler alert: urmează exagerat de multe poze😬😬)

O oră mai târziu, cu chi-ul la maxim și toate chakrele aliniate, parcă altfel îmi puteam începe ziua:)) și facem ceva ce regret enoooorm că n-am făcut din prima zi: vizităm piața Boqueria. Iar viața mea n-a mai fost la fel….

După, mergem spre Tibidabo, un parc de distracții în vârf de munte, sau așa s-a simțit drumeția de 2 h, până acolo. Aveam un scop precis aici, să mă dau în roata colorată, în cutiuța bleu😂. N-am putut, și nu pentru că n-aș fi făcut pe nebuna și să cer expres să mă urc în cutia aia, dar cutiuța bleu era de 6 oameni iar noi ne grăbeam ff rău, să mai așteptăm…so…albă e la fel de bună💔

Next, parc Guell. Am alergat în așa hal până acolo (biletele au oră de intrare), că am ajuns amorțită și fără puterea de a mai fi impresionată de ceva. Suntem la limita întunericului, așa că nici asta nu ajută prea mult. Una peste alta, n-avea parcul atâtea culori, pe cât erau așteptările mele de mari:))

Încheiem glorios și în stilul întregii excursii, făcând încă vreo 2 ore până la un local faimos cu paella faimoasă, doar ca să ajungem acolo și să recunoaștem că nu ne e foame, așa că nu ne mai luăm nimic. Mai băgăm o înghețată de fistic (ups. Asta fusese înainte de masă🤭) și ne ducem la somn.

Ce mi-a plăcut la Barcelona? Că era cald și totuși auzeam colinde, așa că-mi puteam imagina că fac Crăciunul în Belize. Că la drumul de întoarcere, să-l pedepsească pe pilot că a dat cu avionul de pământ, pasagerii n-au mai aplaudat. Fraieru’, să-l doară!! Și înghețata de fistic❤️.