Island hopping – Naxos – No pain, No gain (Day 2)

În timp ce-mi savuram shot-ul de rachiu, mă conversam cu proprietara vilei (mă descărcam cât de greu mi-a fost să ajung, cât regret că n-am știut că trebuie mașină…di iuj). Deja îmi făceam recalibrarea, nu va exista niciun munte mâine, să fie sănătos el, Zeus, că eu nu mai urc pe nicio piatră😠 Îi spuneam doamnei că probabil o să mă duc pe la plajă, a doua zi (încă nu știam cum o să ajung…la mal😂).

Și uite cum, tot cerându-i să-mi dea programul unicului autobuz, sau un nr de taxi, pentru când urma să plec spre port, îmi zice să am no worries, mă va duce Dimitris în port, iar mâine mă poate duce să închiriez o bicicletă.

Port? O bicicletă? Is this for real😱😱?!?!

Nici n-am întrebat cât m-ar costa asta, pentru că nici n-ar fi contat, am zis “da”, imediat :))

Și uite cum, a doua zi, eram ridicată din fața casei, să mă duc să-mi aleg bicicleta🚲. De ce să-mi aleg? Pentru că aveam 2 opțiuni, normală și electrică💥.

Mi-era cam greu să mă înțeleg cu acest Dimitris, nu știam dacă numim același lucru prin electric bike…mi-era să nu mă ducă la un rental de scootere…daar, după multe cuvinte și gesticulări, ne înțelegem: se pedala și la bicicleta electică😅. Zis și făcut.

Mă livrează în fața magazinului de închirieri, îl mai asigur o dată că I’m fine și ies din mașină. La rental…surpriziki! Nu mai închiriem! Atunci de ce mai sunteți deschiși?!😂

Că …(insert useless explanation here)!!

La naiba…mă uit în spate…Dimitris…puf!… Gone!

Semnal ioc…aveam așa un deja-vu…nu dispera, Andreea, trebuie să mai fie și alte rentals pe aici…

Erau. Chiar după colț, am dat de unul cu niște superbiciuni electrice… O să fiu sinceră și o să recunosc că habar n-aveam ce presupune o bicicletă electrică. Mi-am dat seama de asta, după ce m-a pus femeia aia să dau o tură cu ea, să văd cum e.

Păi…nu știu…merge, dar…nu cred că a pornit electricul, că eu tot am dat din pedale🤣🤣🤣

Ce-mi imaginam eu că e o bicicletă electrică? Una pe care te sui și doar ții de coarne, că pedalează singură, doar are motor! Cred că le confundam, electric e cu baterie, nu motor😬

Ce este o bicicletă electrică? O bicicletă care, când tu pedalezi, îți face viața mai ușoară, că pornește bateria aia și depune ea efortul de a înainta, în locul tău. A nu se înțelege că nu faci pic de efort cu ea…pe pantele lor pieptișe, îți crește pulsul substanțial. Ca să nu mai zic de momentele când trebuie să o împingi tu pe ea, la deal. Face cât poate, mititica…

Bun, acum că aveam un mijloc de transport mai de Doamne ajută, încep să pedalez în sus, spre interiorul insulei. I must say, după ziua de ieri, asta era o senzație nouă, să mă deplasez așa de repede, cu vânt pe față, să pot vedea atâtea, să fac 10 km în mai puțin de o oră….asta înseamnă, domne, electric!!😍

Ajung în Melanes, un sătuc unde citisem că poți mânca bine la O Vasilis!, dar probabil că n-am ales eu ce trebuia, din tot meniul lor. Deși toată lumea recomandă să încerci prăjitura cu portocale, personal cred că rămân la baklava…

Cu burta atât de plină că îmi crescuse forța gravitațională, o iau în jos, spre plajă. Da…aveam să aflu abia când mi s-a oferit varianta bicicletei, de ce fusesem mânată de Providență, să salvez Pin-ul ăla cu plaja minune💙 I’m coming, babe!!!!

Ehee…de-ar fi atât de usor…cum ziceam și ieri, aici rar găsești orașe sau drumuri asfaltate, iar domnul HERE consideră că drum de bicicletă poate fi orice coclau🙄…și uite cum, dacă până acum eram fascinată de cât de ușor e pe 2 roți, acu începea să mi se cam înfunde…uneori la propriu, când mai nimeream în curtea vreunei ferme…că nah…e greu să ții telefonul în mână, să urmezi harta ȘI să încerci să mergi drept…(și le și am cu mersul cu o mână🤣)

Și să tot fi mers așa, vreo 10-12 km…ba pe țărână, ba pe pietriș, cel mai rar pe asfalt, numai printre ferme, cu miros pitoresc de animale❤️

Ce mai, când am ieșit la șosea, cu inima încă bătând, l-am auzit pe Chirilă în minte “nu știu, dar fac o baie, cum ajung!“

Într-un final, Dumnezeule mare, am ajuns!!! Dacă nu-mi lua atât, poate nu m-aș fi bucurat ca un copil, când am pus roțile pe nisip și am oprit bateria aia salvatoare!

Era o zi destul de capricioasă, a început cu un vânt îngrozitor, s-a gândit și să plouă, s-a răzgândit după câțiva stropi, apoi s-a limitat la niște nori constanți…până am ajuns eu la plajă. Apoi a dat soarele și am putut să mă bucur de cele mai liniștite 2 ore din anul ăsta😂😂. Eram singură pe toată plaja, dar nu singură cât să mă apuce depresia, singură cât să nu văd pe nimeni, în câmpul meu vizual:) era potrivit de cald, soare, și din când în când mai veneau stropi din mare, aduși de vânt…și îmi începe Gică Petrescu, pe fundal “uite-așaaa aș vreaaa să mooor…❤️”

M-am ținut de plan și am intrat în apă … am făcut-o și pe asta:)) cine mă cunoaște, știe că eu nu sunt genul “nu știu, dar fac o baie cum ajung!”. Sunt mai degrabă “nu intru că e prea frig și nu mi se usucă părul” style🤣 așa că, să intru pe nori și valuri, fără nimeni altcineva alternativă pentru rechini, a fost…ceva 💁🏻‍♀️ m-am aplaudat puțin, la final :))

Păcat că ajunsesem destul de târziu, aș mai fi rămas acolo niște ore bune…noo, ce să faci…înapoi pe pedale, Andreea… Alți 8 km înaintea mea…(de data asta îmi aleg un drum de mașină, și-mi face upgrade de la drum pietruit, la drum pietruit în pantă…că acum sunt cu mașina, nu?!…d-apăi cine naiba s-o mai sui pe o bicicletă și cine și-o mai lăsa acas’ afurisitul ăla de carnet!!😤)

Trezesc și vreo 2 câini din mers, că așa e la țară…niște pisici n-ar fi sărit pe mine!!…all in all, ajung și de data asta, numai la timp să prind apusul…al soarelui și-al meu😂. Îl merit și pe asta 🙂