Devenită deja tradiție, an de an merg cu ei pe munte. Înșirați de la mic la mare, de la voinici la pașnici sau de la energici la temperați, ne adunăm să mai descoperim un munte. Bucuria explorării unei zone noi, e depășită doar de sentimentul de apartenență și gălăgia grupului, atât de îndrăgită și familiară. Că va fi Rodnei, s-a știut de anul trecut, din Parâng. Când nostalgia că s-a terminat e prea mare, te alină să-ți faci planuri pentru data viitoare. Să mă fi dus singură până acolo era puțin probabil, era prea mare distanța, pentru un weekend. Așadar, acum era șansa mea. Munții Rodnei. Acel masiv cu care…

Când am fost prima dată în Brașov nu mai știu, tot ce-mi amintesc e că nu m-a impresionat extraordinar. Să fi fost prin vremea facultății, când tot ce visam era să plec “pe afară”, când eu nici “prin țară” nu fusesem. Era un oraș ca oricare altul, văzut cu o pereche de ochi neexperimentați. Prea puțin curioși. Chiar superficiali, aș putea spune, și n-aș greși. Au mai trecut ani și tot ce făceam era să ajung în Brașov cu treabă, ori că vizitam pe cineva, ori că aveam ceva de făcut, niciodată să stau și să respir. Să fiu sinceră cu mine, nici nu știam. Doar recent, când am învățat…

De ce-am vrut să sar cu parașuta? Că nu știam cât de nașpa e😅 nimeni, când mi-a arătat poze, nu mi-a zis că îți rămâne inima acolo, la 4000 de metri, în timp ce tu continui să pici, cu 200 km/h. În nicio poză de-am văzut-o eu, n-am înțeles golul de-l simți nu în stomac, în tot corpul, când realizezi că plonjezi spre pământ. Când mi-am rupt mâna, mă pregăteam să leșin de durere, că așa înțelesesem eu că se simte. Experiența a fost sub așteptările mele:)) Ceva similar (dar invers) am trăit și aici. Am văzut exaltare, am văzut zâmbete, am auzit “wow”, “cea mai tare experiență” – am…

Ce pot eu să spun despre Oradea? Ce pot să mai spun și eu? Pentru ce am vizitat, pot pune direct poze cu traseul, însă simt nevoia să povestesc despre starea de am avut-o când eram acolo și vedeam locurile alea. Cred că a fost singurul oraș în care, deși m-am dus cu așteptări foarte mari, a reușit să mi le depășească din prima oră. Poate și datorită încântării de o aveam, explorându-l la pas. Să încep prin a zice că a fost prima mea cursă domestică?:) că m-a surprins că, o dată aterizată, nu m-a mai întrebat nimeni de sănătate, într-un minut eram deja în afara aeroportului, iar un…

După experiența din Retezat, unde am simțit, pentru prima dată, că sunt bătrână, am zis că sunt masochistă, să vreau să repet povestea și în Parâng. Ce-am făcut în Retezat? Nu știu exact, doar m-am întors cu un genunchi dezafectat. Timp de recuperare? Vreo 2 săptămâni. Prin urmare, ce mai caut la munte, mă gândeam cu groază? Mă duc să stau în cabană? Pe lângă cabană? Adevărul e că mă duceam că nu fusesem niciodată în Parâng, iar ideea explorării unei alte grupe muntoase, îmi dădea satisfacția unei noi cuceriri😬 și mai voiam să știu dacă sunt scoasă din uz pentru totdeauna, sau a fost un episod singular. De precauție,…

Dacă tot putem lucra de oriunde, de ce n-am lucra oriunde? Și asta am făcut, unii ne-am lăsat chiriile din București și ne-am retras acasă, alții, din contră, ne-am lăsat casa din București și ne-am închiriat într-un oraș unde am fi dorit să stăm, sau, ca în cazul de față, ne-am mutat biroul, pentru o săptămână, la munte. Și echipa. Orașul în cauză? Sinaia. Unde am fi lucrat nu a avut atât de cântărit, cât a contat dorul de celelalte😊 Ne era dor să ne auzim înjurând live, nu doar prin cască, să ne spunem oful în timp ce le deranjăm pe celelalte ce erau în vreun meeting, să bem…

Era pe finalul săptămânii în Deltă, când ne decidem, totuși, să mai bântuim o zi pe canale. Simțeam că am regreta mai mult dacă n-am face-o, decât dacă n-am sta o zi la plajă. Destinația? Insula Sacalin, rezervație a biosferei, aflată ușor la sud de Sf. Gheorghe și recent formată, prin alipirea a 2 insulițe mai mici. Să plusez, pentru că plimbarea era abia la 7.30, îmi propun să nu plec de aici fără să văd măcar un răsărit, așa că dau de știre intenția mea și se mai strâng 2 curajoși😍 de ce? Pentru că devin ușor tiranică, atunci când vine vorba de pozele mele😬😬 Din Andreea cea zâmbitoare,…

Copil fiind, auzeam numai părerea oamenilor în vârstă (30+ 🤣) despre Deltă, așa că, multă vreme am crezut că aici se duc doar cei retrași din activitate, ce să caut eu în Deltă? Numai că, pe la 20 și’ de ani, am ajuns și eu acolo, deși încă nu eram bătrână. Mă duceam la un festival de film, așa că ideea mi se părea…fresh, spre deosebire de concepțiile mele învechite. Cine a ajuns la Anonimul, știe că Delta poate fi oricum, numai învechită, nu. E o combinație între libertate, spirit local, ușoară sălbăticie a peisajelor și autentic, ce te face să vrei să revii și anul următor. N-am revenit al…

Se pare că e luna mea, a doua săptămână la rând, când merg la munte! N-aș fi zis că o să-mi mai reiau obiceiul ăsta😍 Daaar, ca o prietenă empatică ce este, Luiza și-al ei “ce faci mâine?”, au nimerit la fix:)) și uite așa, deja dotată cu echipamentul (ei) necesar, sâmbătă plecăm la 6.45, spre Obor. De data asta nu mai uit nimic, ies de-a binelea din casă😬 Ne întâlnim cu o colegă de-ale ei, și-acu mergem cu mașina. Ajungem în Cheia, la Muntele Roșu, pe la 10.30 și o pornim, cătinel, în sus. Toți mai făcuseră traseul ăsta, de o sumedenie de ori. Eu, o singură dată😬 Era…

Ne decidem pentru o premieră, atât pentru mine, iar asta nu e greu, dar și pentru Luiza: să facem o tură de zi, doar noi două🥰 traseul? Piatra Mare, probabil să mergem la sigur:) ne decidem, ne răzgândim că am văzut ploaie, apoi ne hotărâm din nou: mergem și vedem noi, acolo😅 luăm pelerine. Plecăm sâmbătă, la 5.30, după o săptămână în care oricum mă sculasem prea devreme, dar strâng din dinți și mă trezesc:)) nu mă ajută nici cafeaua mult prea slabă de îmi iese, așa că o las nebăută și ies pe ușă, spre gară. Uit ceva, mă întorc din drum, încui iar. Uit masca, mă întorc de…