Oradea – turist în România

Ce pot eu să spun despre Oradea? Ce pot să mai spun și eu? Pentru ce am vizitat, pot pune direct poze cu traseul, însă simt nevoia să povestesc despre starea de am avut-o când eram acolo și vedeam locurile alea. Cred că a fost singurul oraș în care, deși m-am dus cu așteptări foarte mari, a reușit să mi le depășească din prima oră. Poate și datorită încântării de o aveam, explorându-l la pas.

Să încep prin a zice că a fost prima mea cursă domestică?:) că m-a surprins că, o dată aterizată, nu m-a mai întrebat nimeni de sănătate, într-un minut eram deja în afara aeroportului, iar un autobuz aștepta în față? Atât de încântată eram de ideea unui oraș micuț, că aș fi vrut să parcurg chiar pe jos, cei 5 km până în centru, dar dacă tot aștepta omu ăla acolo, mno’….

Mărturisesc că ajunsesem aici, fără să mă fi documentat de absolut nimic, nu știam dacă au metrou, nu știam unde mi-e cazarea, cât fac până acolo, nu știam ce o să fac, în cele 4 zile…e ceva în a explora orașele țării tale, îți ia stresul că trebuie să-ți planifici prea multe, din timp. Mie mi-l luase pe tot😬

Ajung în centru la ora la care soarele se vedea cel mai frumos pe frunze și clădiri. Mă duceam spre cazare, dar lumina aia mă atrăgea ca un magnet. Da, știam că nu pe acolo e drumul meu, dar spre acolo mă chema el. Fiecare intersecție venea cu o decizie, iar decizia nu era luată de google maps, de care nici nu mă sinchiseam, era luată de cum mi-era scăldată fața și calea, de lumină. Marioneta soarelui, asta sunt. Să mergi după cum te duce soarele sau lumina lui pe clădiri și copaci, ăsta ar putea fi un nou tip de turism, pentru mine😅

Zilele ce-au urmat am încercat să urmez un plan, dar prea puțin m-am și ținut de el. Am ajuns să constat că, văzusem mare parte din atracțiile principale, încă din prima seară, plus că e o frumusețe în a explora fără direcție.

Deși cu harta în mână, mergeam ca și cum voiam să mă decid dacă m-aș muta aici: mai mult pe mirosite și dibuite. Da, orașul e așa de simplu de descifrat, că am vrut să mă întorc cu 10 ani în urmă și să mă orientez cu sateliții mei, nu cei ai telefonului😬. În felul ăsta, nici el nu mai reconfigura la tot pasul. Singura mea grijă era că, prinsă fiind cu ochii de frumusețile de pe sus, o să dea vreo mașină peste mine, că n-o să-mi dau seama că trec strada. Nah c-am spus-o și p-asta😳

• 

• 

• 

• 

Dincolo de parcuri la tot pasul, sinagogi și biserici de toate religiile, cetăți, palate, piața Unirii sau str. Republicii, Oradea e orașul în care m-am mirat să văd toamna instalată, de la 1 septembrie. Orașul unde a apărut dilema dintre “Oo, știu vibe-ul locurilor ăstora, e țara mea” și dorința de a privi cu mintea exploratoare de copil. Locul unde clădirile frumoase, dar vechi, reușesc să-ți transmită nu nostalgie pentru ce au fost, dar speranța pentru potențialul lor real de a fi restaurate.

Întreabă-mă ce mi-a plăcut în Oradea și-o să-ți spun că tot. Întreabă-mă ce mi-a plăcut cel mai mult și n-o să mă pot decide. Dar dacă ar fi să zic ce mi-a rămas în suflet, e malul Crișului. Curat, cu sălcii plutitoare, băncuțe pentru taclale, coșuri de gunoi la tot pasul, poduri atât de frumos construite.

Ca atunci când vezi pt a 5-a oară un film, dar tot mai surprinzi lucruri noi, așa nu mă satur eu de orașul ăsta, nici în ultima zi: aș fi zis că l-am văzut din prima seară, dar chiar dacă m-am plimbat prin centrul ăsta de dimineața până noaptea, tot văd culori noi, detalii scăpate până acum.

Cum îți poți petrece o zi ideală, chiar și fără obiectiv? Îți începi dimineața cu o cafea și un bagel delicios, la Snoozz, după care te pierzi ușurel, pe străduțe, să surprinzi ritmul natural al localnicilor. Dacă te simți plin de energie după cafeaua de mai devreme, poți urca panta până la punctul de belvedere Ciuperca, de unde vei vedea cum se întinde întregul oraș, sub ochii tăi.

La prânz, cobori pentru un kebab de La Turcu (și de nu ești amator de kebab, nu-l poți rata, toată lumea îți va vorbi de el). Cu burta plină, te poți retrage pe una din băncuțele de pe malul Crișului Repede, pentru câteva ore de liniște, în compania unei cărți.

Când începi să amorțești, probabil deja e momentul în care soarele se pregătește de culcare, dar nu înainte de a proiecta lumina aia atât de faină, peste toate clădirile din Piața Unirii, așa că merită să le mai faci o vizită. Pentru a încheia ziua în aceeași atmosferă și cu un pahar de vin bun, seara poți încerca Piadineria Due Fratelli. Voi reveni, pentru mai multe recomandări😊

Locul cu cea mai mare concentrație de birouri de avocatură/notariat/mediere. Cu oameni îmbrăcați frumos și femei pe tocuri. Culoare cât cuprinde. See you later, Oradea. Promit😊