Piatra Mare 26.09.2020

Ne decidem pentru o premieră, atât pentru mine, iar asta nu e greu, dar și pentru Luiza: să facem o tură de zi, doar noi două🥰 traseul? Piatra Mare, probabil să mergem la sigur:) ne decidem, ne răzgândim că am văzut ploaie, apoi ne hotărâm din nou: mergem și vedem noi, acolo😅 luăm pelerine.

Plecăm sâmbătă, la 5.30, după o săptămână în care oricum mă sculasem prea devreme, dar strâng din dinți și mă trezesc:)) nu mă ajută nici cafeaua mult prea slabă de îmi iese, așa că o las nebăută și ies pe ușă, spre gară. Uit ceva, mă întorc din drum, încui iar. Uit masca, mă întorc de la lift, ies iar pe ușă. Măcar nu sunt superstițioasă😂. De la 6 la 9.30, ne legănăm într-un personal lent, dar până la urmă, ajungem! Halta din Timișu’ de Jos e atât de ușor de ratat, nefiind marcată de mai nimic, că numai faptul că Luiza a mai coborât aici pentru alte 5 trasee pe Piatra Mare, ne face să o nimerim😅

O luăm vreo 2 km pe lângă șosea, în pas alert, și după vreo jumătate de oră, ajungem la Dâmbul Morii, punctul de plecare pe traseu. La cât e de aglomerație, mi-e mai frică de Covid, decât de urși🐻.

Cu reticență accept să urcăm prin Canionul 7 Scări, că încă mi-era proaspăt ce emoții avusesem cu un an în urmă…dar, stând la coadă, prind curaj când văd și alții cât de greu urcă, așa că până-mi vine rândul, îmi trece toată frica și nici nu simt când trec de toate scările.

După Canion se mai rărește populația, dar cum ne-cum, tot nu mi se face frică! Ba mai mult, ca niciodată de când urc pe munte, mă simt așa în formă, că nu mi se ținea nici umbra după mine🤣

La 12 ajungem la cabană, cu aproape 1h mai puțin decât dădeau timpii de traseu. V-am zis că am fost viteze:)) băgăm repede o chiftea, facem 3 poze și o luăm din loc, spre vârf. De data asta, îmi propusesem să ajung și pe vârf, nu doar până la cabană, mai ales că era doar 1h până acolo și eram în grafic.

Arogante cu timpul, stăm și pozăm toate floricelele și firele de iarbă, și tot ajungem în 45 de min. Îmi plac estimările de aici🙃

Vânt și frig, sus. Fac poze, să-mi amintesc că am fost aici, și plecăm, cu gândul la ciorba aia caldă, de la cabană🧡

La 2.30, fix la cât ne propuseserăm să coborâm, suntem mâncate și în picioare. O luăm pe Drumul Familiar, pt că Prăpastia Urșilor sună prea hardcore pentru cei cu fobie de aceste animăluțe😳. Îmi apreciez prietena și mai mult, când o văd că scoate fluierul, mai mult pentru a-mi speria mie frica, decât animalele sălbatice. All in all, deși am fost doar 2, m-am simțit mai relaxată ca în majoritatea traseelor cu oameni mai mulți:))

Îmi revine și durerea de genunchi, apoi aia de șold, după care una nouă, de talpă, și încă una, de celălalt genunchi. Măcar nu ratez nicio încheietură, să se supere🤣

Pe final ne apucă ploaia, dar ne pregătisem de moment, nu e loc de panică. Ajungem la parcare în timpi, apoi, tot pe o ploaie deasă ajungem și la gară, cu 8 minute înainte de a ajunge trenul. Precizie🦾