Belgia – versatilul Antwerp

Când am terminat de vizitat orașul, mă gândeam că nu e cine știe ce. Adică…da, vremea era frumoasă, în cele din urmă, deși se anunțase nor toată ziua, dar arhitectura nu mai era uniformă, erau multe șantiere, clădiri moderne și anoste se intercalau cu turnulețe frumoase de cărămidă: într-un cuvânt, alt vibe. Acum, când mă uit la poze și încerc să leg amintirile pe foaie, îmi dau seama că m-am înșelat. Toată ziua a fost o experiență frumoasă, pe care oricând aș da-o la schimb pe o zi de weekend în București. Am ajuns în gara din Antwerp(en) pe la 10, de data asta nimeni nemaifiind dornic să viziteze orașul de la primele ore ale dimineții. Cu cuvinte mai puține: singură 😅

Cât a durat? Cam 20 de minute, atât face trenul până acolo, oricâte opriri ar avea. Mi-am permis atâta lux, să ajung tocmai la 10, pentru că voiam să încep cu grădina zoologică (din nou, I know😍!) și auzisem că e fix lângă gară. Asta nu m-a împiedicat să-mi pornesc gps-ul, să mă prind UNDE lângă gară😬 Erau, într-adevăr, perete în perete și mai mult mi-a luat să mă învârt și să-mi dau seama de direcția săgețicii din hereWeGo, my saviour, decât să ajung:))

Înainte de a povesti de animale, mai am ceva de adăugat: gara. Toata lumea vorbește de ea, cât e de frumoasă, de începi să-ți faci griji. O fi singurul loc frumos :)) în orice caz, dacă ajungeți acolo, merită o poză, e mai răsărită decât halta de la Schitu Golești. Ca idee 😉

Revin la mamiferele mele, noua pasiune. Îmi iau harta și urmez, cu sfințenie, ordinea cuștilor. În afară de găini și rațe, de data asta nu vreau să mai ratez nimic😍 (fun fact: pentru cei interesați, un bilet, și aici și în Mechelen, este 28€. Oricum, cred că ambele grădini au același șăf, că sunt foarte asemănătoare).

Acești indivizi, animale de apă, sunt de-a dreptul înfiorători. Deși erau micuți și erau într-un acvariu, jur că mă apucase frigul lângă ei. Iar peștii ăștia grăsani și negri? Ăștia sunt motivul pentru care nu-mi vine să fac snorkeling, că mi-e frică să nu dau nas în nas cu așa ceva. Sau să îl simt pe la picioare și să nu pot să fug, văzând cu ochii😵

Probabil nu m-ar mânca un pește, dar…de ce să risc?! Chestii de stau în apă, deși drăguțe când sunt colorate, îmi provoacă o galeofobie constantă (asta e doar de rechini, dar s-o fi inventat un cuvânt și pentru ce simt eu. Care să se termine în “fobie” și nu “bunie”). De asta nu o să vizitez niciodată o epavă, pentru câte chestii se pot ascunde acolo. Animale preistorice, pentru început.

Chiar și în cele mai frumoase și limpezi ape, n-aș fi putut să fac snorkeling fără Andrei prin jur. Mă panicam la culme cand se apropia de toate stâncile, în curiozitatea lui caracteristică și mă mulțumeam doar să îl întreb, casual “ce ai văzut pe acolo?” (și să mă bucur când nu zicea “cel mai șmecher 🐠 ever“😬)

După mai bine de 3 ore, eram mulțumită. Văzusem tot ce se putea vedea, făcusem o tonă de poze și nu mai aveam chef de nimic:)) exact când mă sună una din colege, să îmi spună că a ajuns și ea în gară și să ne întâlnim. Ok, dear, ziceai că te duci în Amsterdam, azi, dar…bănuiesc că nu strică să fii flexibil😅

Mă duc să o recuperez. Nu are niciun program pentru Antwerp, nu are baterie la telefon, așa că…nu are nimic împotrivă când îi spun că prima oprire e la o…cafenea😎 și îi spun asta în timp ce îmi sorbeam espresso-ul. Doar așa…să știe cu cine are de-a face😊

O târăsc după mine la cafeneaua cea lăudată, bem o chestie lăptoasă, super dezamăgitoare, și cum, vorba aia, cui pe cui se scoate, ne decidem repede să o spălăm cu gustul unei alte cafele, de data asta, adevărate. Probabil de teamă să nu aleg tot eu localul sau din recunoștință că-și petrece ziua cu mine (🥰), Alexandra își folosește ultimul 1% ca să ne ducă unde îi indică EI, google, că ar fi “best coffeeshop in Antwerp”.

Și uite așa, din bodegă în bodegă, se face 4 și noi n-am văzut nimic. Cum mă face asta să mă simt? Plină de cofeină și-atât:)) era duminică și totul era închis, așa că, unde de fel nu sunt o pasionată a shoppingului, acum mă apucase brusc cheful de a achizitiona chestii…nasol, I know🥺

Ne îndreptăm spre centru, încă încercând să bifez lista cu care venisem de acasă, dar nefiind mare lucru de văzut, ne învârtim puțin prin piață și intrăm în Orice magazin găsim deschis, fie el și aprozar…

Dacă e să cauți pe net ce oferă acest oraș, inevitabil vei da de acest monument:

Ei bine, era în renovare, îngrădit tot:)) domnul ăsta crăcănat este fix pe malul canalului, așa că, în timp ce ne scărpinăm descumpănite si pline de bucurie că am venit până aici de pomană, vedem un vaporaș tras la mal. Ne ducem spre el, să vedem care e treaba, si nu apucăm să deschidem bine gura, că individu de la cârmă ne citește și ne spune că e gratis, de parcă ar fi știut el, ce voiam să întrebăm noi🤣

Ne urcăm (ca și cum ăla ne era scopul de când se crăpase de ziuă), facem o tură până în malul celălalt și înapoi, după care ne vedem de drum, spre MAS -Museum aan de Stroom – un muzeu cu panoramă.

Clădirea nu are lift, așa că, dacă am vrut să admirăm orașul și portul de sus, a trebuit să urcăm pe scări, cele 10 etaje🥵

Începe să se însereze așa că ne îndreptăm, agale, spre gară, dar înainte ne fac cu ochiul niște restaurante asiatice (ai zis pho?!) din ce părea a fi un China district, așa că intrăm și ne luăm ce se dovedește a fi CEA MAI BUNĂ CIORBĂ EVĂĂ 😍🤤🤤 nu pho, dar…serios. Nu știu ce puseseră oamenii aia în ea, că nici nu mi-era foame…