Our nordic journey – day 1

Ajungem, după un zbor de 4.5 ore, în Reykjavik. Cum nu știam mare lucru despre ce era planificat și ce urma, se face că trebuie să ne ridicăm mașina pe care o aveam închiriată. O bestie neagră, un 4×4 de renume internațional, apparently…un Duster românesc, full option, de toată frumusețea😍

Dupa experiența din America, îi face Andrei al meu un check ca la carte, o caută pe la toate încheieturile, ce să mai! suflă atât de mult în iaurt că o schimbă, într-un final:)) nu-i plăcea culoarea🚗 🚙

Ne ducem să ne ridicăm partenerii de drum, de la biserica Hallgrímskirkja, o construcție destul de anostă, dacă e să mă întrebi pe mine, dar totuși impunătoare și un punct de atracție al capitalei.

Ne îndreptăm, după aia, spre zone mai însorite și mai puțin arhitecturale. Islanda este o țară plină de izvoare termale și gheizere, așa că nu ne e foarte greu să punem unul pe traseul nostru. Recunosc, nu știu cine s-a ocupat pe toată planificarea asta, cine a stabilit ce merită vizitat și ce nu, dar să le dea Dumnezeu sănătate, că au făcut o treabă bună, până acum 😎 Așa că, pe măsură ce scriu rândurile astea, îmi caut pe net denumirile locurilor pe care le-am vizitat, mă mai fac că cer o informație prin mașină despre o poză, să nu pară că n-am fost atentă la indicatoare. Bine, dacă nici oamenii ăștia 3 nu-mi știu problemele de memorie și orientare, atunci…cum spuneam, le-am făcut tuturor un bine, că nu m-am implicat eu în organizare😅

Revin cu un micuț amănunt: Deildartunguhver este cel mai puternic izvor termal din Europa, cu un debit de 180 de litri la 100 grade, pe secundă. Bine că mi-a dat prin minte să-l caut, că altfel făceam autostopul, restul excursiei, pentru lipsa asta de considerație😳

Continuăăăm traseul și ajungem la o cascadă chiar spectaculoasă, Hraunfossar. Și avem o vreme atât de bună!! Soare și…cam atât, că nu e cald deloc:)) dar ies niște poze așa reușite😍

După asta, se cam strică distracția, suntem în Islanda, nimic tropical aici🥶🥶🥶 ne mai plimbăm noi printr-un port (aici la tot colțul poți găsi câte un port, e toată țara un mare fiord) și o luăm, cătinel, spre cazare.

Sunt 50 de grade în mașină, ne plimbăm de ceva vreme ba prin frig, ba prin vânt și suntem treziți de pe la 4.30. Simt cum mi se face un binemeritat somn 😴. Numai că, pentru că deja îmi cam cunosc partenerul, mă gândesc să întreb, totuși: Andrei, îți e somn? În mod normal, după întrebarea asta, se deschide o întreagă discuție (decurg diferit, dar toate se traduc la fel – “nu te voi lăsa pe tine să conduci, nici de adorm la volan”). De data asta, răspunsul vine scurt și fără loc de interpretare: DA 😂

Bun (adică nu e bine, dar măcar știm de unde plecăm). Încep să-mi scotocesc mintea de subiecte pe care le-am putea discuta, să nu ne adoarmă șoferul. Numai că, de data asta natura lucrează în favoarea noastră. La propriu. Și începe așa: domnului Necuță i se pare că vede cerul de altă culoare (eu suspectez că halucinează puțin, de la somn). Dar intru în discuție și-mi dau cu părerea că e cam roz, într-adevăr (uitând în ce țară sunt, de ce sunt aici și că, la o adică, și mie mi-era somn). De ce zic asta? Pentru că voturile erau de 3-1 în favoarea verdelui :))) cerul dădea în verde, iar la câteva secunde vedem ce doar la televizor am vazut: niște pete de lumină fără o forma explicabilă, care apăreau și dispăreau, pe tot cerul 💚💚 Aurora noastră se făcea simțită și brusc toți ne holbam pe toate geamurile, nimănui nu-i mai era somn.

Ajungem în curând și la cazare, unde, oricât ne tenta Bogdan cu un jacuzzi în aer liber, abia am rezistat termic să facem drumul de la mașină în casă, așa viscol și ger era🥶. Ne băgăm înăuntru, stingem luminile și începem să facem poze😍