Our nordic journey – day 3

Ne adunăm cu chiu, cu vai, după jacuzzi (noi doar așa, psihic, la gândul că avem doar o folie de Paracetamol la 2 suflete viitor răcite) și reușim să plecăm totuși mai târziu decât plănuiserăm. Cumva ne grăbeam, că aveam de ajuns la un tur de vizitat balene, dar…când ești cu mai mulți, parcă presiunea se împarte și simți că nimic nu e de neatins :)) sau😬 e posibil ca ceilalți să se fi stresat mai rău, dar la mine, pe bancheta din spate, grija că nu prindem turul, n-a mai ajuns. În orice caz, mulțumim Andrei, for the ride 😎

Ajungem la timp și, deși eram echipați cu toate hainele de care dispuneam (Bogdan chiar și-a luat un tricou pe sub cămașă👏🏼) suntem informați că vom muri acolo de frig, indiferent ce vom pune pe noi. Foarte încurajator să auzi asta fix de la persoane care știu despre ce vorbesc. Anywayz. Ne mai dau și ei o salopetă și o pelerină de ploaie și ne urcăm pe barcă.

Arătăm ca niște foci imobile, dar picioarele și mâinile tot le aveam bocnă. Întotdeauna tururile astea sunt mult mai interesante la dus, atunci ești plin de entuziasm, faci poze, cauți cel mai bun loc de pe vas, să prinzi cadre reușite, parcă nu simți nici vântul atât de rău. Mai nasol e când ți se zice că trebuie să te întoarcă la mal. Atunci te retragi înăuntru și parcă durează o eternitate până pui iar piciorul pe pământ. Așa și acum. Vedem delfini, pozăm, ne bucurăm, ajungem în larg și vânăm balena, unde e?! ți se pare că vezi fumul ei în orice pată de ceață (de pe ochelari), valurile nu sunt valuri, sunt posibile cocoașe și tu te aștepți să fii primul care o vede, direct sărind grațioasă și zglobie, spre deliciul tău unic. Aiurezi de la frig, Andreea. Apar și semne, într-un final, că s-a găsit o balenă, dar n-am fost eu aia care a descoperit-o, oamenii pleacă în tururi cu mai multe vase și se anunță unul pe altul, când văd “activitate”. De data asta, balenuța e tot una cu cocoașă, dar mai micuță și o prindem mai de aproape. Nici de data asta n-a făcut tumbe, dar ne-am mulțumit să o vedem mult mai bine.

După asta, suntem singurii pasageri care ne retragem sub puntea vasului, așa de înghețați eram (și așa de bine se împrietenise Andrei ȘI cu ghidul de aici). Ni se dă o ciocolată caldă și o gogoașă locală și ne mai revenim. Eu mai mult ca alții, cărora nu le-a picat bine specialitatea islandeză, mâncată în miros de combustibil și a trebuit să se întoarcă pe punte, în ger.

După balene, pornim spre Godafoss, aka Cascada Zeilor, înaltă de 12 metri și lată de 30, din nou impunătoare, înghețată și ninsă de jur împrejur. Telefonul meu iPhone, renumit pentru pozele fantastice pe care le face, a început să plângă, când a văzut câte aparate profesioniste se aflau aici, pe metru pătrat.

Și acum urmează ceva ce nu credeam că îmi voi face curaj să fac. Bine, niciunul dintre noi nu știa dacă are tragere să facă baie în aer liber, la -“multe” grade. Așa că ne-am îndemnat să ajungem până acolo, și ‘om vedea noi dacă ne băgăm sau nu. De parcă după ce conduci (nu tu) 200 de km în ideea de a ajunge la o lagună geotermală, te mai răzgândești și spui că nu vrei. Ne decidem și intrăm, dacă pot atâția, noi ce-am avea? Deci, fără să ne uităm la bani, o facem pe grandomanii și închiriem 2 prosoape la 4 oameni iar apoi o luăm la fugă spre turcoazul ăsta lăptos care ar face bine să fie fierbinte, că altfel ne supărăm🥶

Ce vă spuneam eu? Când îți spun 5 oameni că ești beat, te duci și te culci. Așa și noi, dacă atâția oameni pot intra și nu mor, înseamnă că nu-i obligă nimeni și poate le și place. A fost genial!!! Da, se făceau niște flori de gheață pe la gene și pe unde mijea mustața (😳🤭), dar, în rest, capul nu suferea degerături :)) serios, ar trebui să fie pe bucket-listul fiecăruia, așa ceva😍

Plecăm aburiți de acolo și, în scurt timp, observ că se face din ce în ce mai frig în mașină. Inițial am crezut că șoferul vrea să economisească niște aer condiționat, dacă tot avem atâta căldură înmagazinată de la piscina aia fierbinte. După vreo 15 minute mi-am dat seama că, șoferul chiar voia să economisească niște aer condiționat, dar pentru că rămăseserăm fără motorină, iar cea mai apropiată pompă nici nu apărea pe vreo hartă😅 de aici tensiunea din mașină😶 În jur, pustietate. Pe stradă, cât vezi cu ochii, nicio mașină. Afară, beznă și ger. Variantele nu erau prea plăcute. Îmi imaginam doar ce articol va ieși, când voi povesti cum a trebuit să împingem la mașină sau să dormim în mașină, pe marginea drumului (Andrei, dacă citești, știu că tocmai ai dat ochii peste cap, enervat de superficialitatea mea și că tu ar fi trebuit să rezolvi cumva, problema😬). N-a fost cazul, însă, am ajuns la timp la o benzinărie în nordul sălbatic și am alimentat bestia asta de Duster🚙

Ca să știti, nu a fost vina noastră, drept urmare vom face o sesizare la producătorul acestei mașini, să-și rezolve problema cu martorul de combustibil (care arăta 100 de km autonomie iar în secunda următoare, 50 km) să aflăm și noi de ce S-A rămas, brusc, fără motorină 😱