Philadelphia (Pennsylvania)

Să zbori ore îndelungate cred că este prețul pe care îl cer călătoriile la distanță. Nu știu dacă îl poate numi cineva o plăcere, poate doar dacă ești la Business sau mai știu eu pe unde, să ți se transforme scaunul în pat. Dar eu zbor la Economy, așa că, la fel ca săracii de pe Titanic, trebuie să trec pe lângă fotoliile spațiale ale celor ce zboară cu clasă și să mă îndrept, cu băgăjel cu tot, spre fundul avionului:))

Imi place să cred că m-am mai specializat în astfel de zboruri, de-a lungul timpului. Spre exemplu, am zburat cu o super companie, într-un avion atât de nou, că puține mai erau ca el, cu cele mai proaspete filme la bord, dar după 12h de stat într-un scaun, tot șifonat cobori. Am zburat și cu companii al căror nume ți-e frică să-l rostești, de frică să nu cobești și să li se mai piardă un avion prin te miri ce zone crepusculare, dar pentru că ne-am așezat strategic pe toată insula de 3 locuri, am dormit 10 ore din 13 😎.

Ca să o scurtez, din Amsterdam la Washington, am zburat doar 8 ore și ceva, și, deși nu mi-a ieșit schema cu ocupatul fraudulos de scaune învecinate, am reușit să dorm, să văd un film, să citesc ceva șiii…noua activitate, să scriu 🙂

Planul inițial era că, dacă tot avem escală de 10h în Washingon, îl vizităm repede-repede și ne numim că l-am văzut și pe ăsta. Planul final a fost să renunțăm să mai vizităm ceva la escală și să ne rezervăm o altă zi pentru capitală. Și tot răul spre bine, că s-a dovedit o alegere înțeleaptă (cam ca toate deciziile care nu-mi aparțin, așa).

Când am ajuns în orașul de reședință al lui Trump, ploua cu găleata de zile bune și era atât de frig, de nici de mă băgam cu totul în troller nu m-aș fi încălzit, așa că…vai de femeia ce n-ascultă de bărbat (asta pentru că, inițial, îl bombănisem pe Andrei că vine cu idei revoluționare, fix la final😇).

Ce-i drept, nu luasem deloc în calcul că ar putea să plouă…nu așa îmi imaginasem vacanța…și știți de ce? Pentru că n-am avut niciun concediu cu vreme rea, de fiecare dată vremea se îndrepta exact pe unde treceam noi 🌈🌞.

Dar, ca să urmez firul poveștii, nu facem nimic în Washington, și nu ne plângem de asta :)) Că doar și-n aeroport e bine și frumos, e singurul loc care l-a impresionat pe soțul meu, numai despre asta vorbește 😅.

Ajungem, într-un final, și în NY, ne trântește puțin de pământ domnul pilot, să ne anunțe că am ajuns la destinație și ne zice că nu plouă (ce v-am zis eu?) așa că ne dorește o ședere frumoasă. Îl credem pe cuvât, ne ridicăm frumușel mașina închiriată și o luăm, cătinel, spre cazare, unde ajungem undeva pe la 2 noaptea, dar nu ne deranjează, suntem oricum pe alt fus și creierul are alte repere💪🏼

Ne începem ziua cu o plimbare ușoară până la metrou, ocazie cu care ne dăm seama că stăm într-un Bronx al Pennsylvaniei😅. Lucru tare frumos, îmi zic eu, mă simt ca în Snowfall, uite un baiat care împarte ziare, uite că toate casele au câteva trepte și apoi ușă de-aia, plasă de țânțari (nu le văd rostul, dacă nu le încui, de ce le ai? My first guess – să urmărești vecinii din spatele plasei), scot repede aparatul foto, încântare maximă🤩 Până dau cu ochii de fața crispată de lângă mine, care imi ia aparatul din mână și-l ascunde, mai să-l înghită, iar apoi imi aruncă Privirea “glumești?! Aici? ce e în capul tău? Nu te cunosc…”, menită să mă intimideze 😂

Într-un final mă resemnez și fac o poză abia când ajung la metrou, de sus, să nu mă mai vadă nimeni :))

Așa, o zi intreagă pentru Philadelphia, cum spuneam. Un oraș frumos, nu prea plin de arhitectură modernă, mai mult case vechi pe străduțe înguste. Rai!

În apararea mea, îmi place arta stradală😍

Și cea culinară 😬

Magic Gardens- mozaic mural făcut din sticle colorate, obiecte găsite, figurine, roți de biciclete și bucăți de faianță colorată

Nu am zis-o eu, dar a venit ziua să subscriu: să te pomenești pe o stradă pavată cu clădiri uriașe, să constați că umbli mai mult cu capul pe sus, să poți cuprinde totul cu privirea, te face să te simți mic. Așa este. Și e tare plăcut.