Bansko-a ski holiday for a non-skier (part 1)

Am fost la ski, pentru prima dată, acum vreo 6 ani…era Revelion, era lângă o pârtie de ski…a părut firesc să încerc. Mai ales că nu știam ce presupune:)) căzături, vânătăi și o reticență sporită pentru acest sport. Ați observat cum nu ai nicio satisfacție de pe urma unui lucru prost făcut? Așa eram și eu cu skiatul, o parte din grup știa ce face, mai skiase, restul…ne dădeam silința 😅 până și ăștia începători se împart în 3 categorii: cei care au înclinație către sporturi prind mai repede și ajung să-i urmeze pe cei care știu, cei cărora nu le prea iese, dar încearcă în continuare, să nu pice drept fraierii grupului și cei care își bagă picioarele și se limitează la sporturi mai indoor. Eu oscilez între 2 și 3 😁

A doua oară la ski…a fost ca prima dată🙄 din nou începătoare, din nou dă-i și cazi, din nou nu mi-a plăcut. Menționez că a fost la doar câteva luni după prima oară, deci nu mă scuză timpul care a trecut între cele 2 încercări. Ce trebuie, totuși, să știți, e că nu plec de acolo lemn tănase, cu multă perseverență, ajung să mă dau pe pârtii ușoare fără să cad, și nu în plug (cei care nu știu, plugul e modul în care frânezi. Dar nu de la orice viteză. Been there, done that, nu merge).

Buuun! Drum de 8 ore, pornim cu noaptea în cap, pe la 4 dimineața:) 5 persoane, numai la fix pentru o mașină plină. Neînfricații frați Morar, profesioniștii grupului :)) Andrei, oscilând între medium level și beginner, dar care totuși decide să-și ia monitor, să îl șlefuiască 🙂 Bogdan, care mereu zici că nu se dă înapoi de la nimic, până îl vezi cum abandonează pentru a rămâne la hotel și eu, care încerc să mă conving că un instructor sigur va scoate un skior din mine🎿

Într-un final, ajungem. Până ne echipăm și parcurgem cele 30 de minute cu telegondola, cursul nostru cu instructor se transformă din 2h într-o oră. Mister Bobby, monitorul, se supără că trebuie să arate, pentru a 4-a oară, cum se cade și cum se face ridicarea cu skiurile în picioare, dar o face, totuși. Cum gătești în 3 ore și mănânci în 10 minute, așa se întâmplă și cu căzăturile: cazi într-o secundă și te ridici în 100. După 45 de minute (am zis o oră?), ne dă drumul și ne asigură că nu suntem încă în stare să facem nimic singuri, daaar ne vedem a doua zi😅

Bun. Ne facem planul. Azi, toată ziua, ne dăm pe pârtia de 0.3m, mâine la fel, perfecționăm ce am învățat azi, iar în ultima zi, ne aventurăm pe cea mai lungă pârtie, vreo 8 km. Pare fezabil, dar tot nu sună bine, Mr Bobby ne-a asigurat că, după 3 zile de învățat cu el, nu vom putea să coborâm neînsoțiți. Exact, există varianta însoțită, pentru o sumă modică 🙂

Zis și făcut, luăm în primire pârtia…sau aș putea să spun că pârtia mă ia pe mine în primire, pentru că nu-mi iese. Mai încerc o dată, e mai bine. După nici 10 minute, ce-mi zic skiorii mei, Andrei și Bogdan? Haida că ne pricepem, screw Mr Bobby, mergem pe pârtia de 8 km!⛷⛷⛷ (vorbeau pentru ei, nu era o apreciere la nivel colectiv)

Acu…doar ce era să fac? Să rămân singură aici? Cineva trebuia să sune la salvare să mă aducă jos…merg și eu cu ei…și merg o dată, și merg și a doua oară și parcă nu m-aș mai fi oprit, atât de mult mă pricepeam :)) norocul lor că s-a oprit telegondola, la un moment dat, că altfel le măturam toată zăpada de pe pârtie.

Later edit: cică nu era o pârtie, doar un “drum skiabil”, ceva sub nivelul unei pârtii ușoare. Enervant de ușor pentru unii, care au fost nevoiți să dea mult din bețe pentru a înainta, pe anumite porțiuni…🙄 haters gonna hate