Portsmouth (New Hampshire)

Până în Portsmouth avem (cică n-am voie să spun așa, când conduce doar unul) de condus 7 ore, și, chiar dacă nu reușim să plecăm la 6 dimineața, cum ne propusesem inițial, la 9 părăsim gazda. New Hampshire, dacă nu știți, este al doilea stat fără taxe, așa că, în mod absolut evident, avem de ridicat un colet de aici 😁 dar e mult până departe…

S-a mai stricat vremea și avem porțiuni cu ploaie măruntă, vânt și frig. În cel mai bun caz, nori și ceață; o zi pierdută pentru poze😞

Pentru a mai balansa apatia dată de vreme, facem scurte opriri: ba un prânz cu pizza pe malul lacului (rămasă de cu o zi înainte și încălzită pe bordul mașinii), ba o plăcintă minune, luată de la târguri locale și mâncată pe câmp (ei vindeau cidru, de bază, dar nu ne mai păcălim).

Joe’s pizza, când încă era caldă și proaspătă

Ajungem, într-un final, și la magazin și, long story short, coletul nostru nu sosise, suntem sfătuiți, ferm, să revenim a doua zi, ne ducem la cazare, vedem că, între timp, coletul ajunsese, ne întoarcem la magazin (vreo 70 de km sunt între magazin și cazare), luăm coletul, înjurăm mesagerul, suntem fericiți, ne întoarcem la cazare.

Este destul de târziu, așa că tot ce mai avem energie să facem e să mâncăm 😅 recunosc că, atunci când am găsit pe net că aici putem mânca scoici cu 1$, n-am gândit-o prea mult și am pus-o pe lista noastră, suna a super oportunitate 🤩 cel puțin știam că Andrei le va aprecia, chiar dacă mie toate îmi sună la fel și nu reușesc să fac vreo diferență între gusturi…

Înainte de a ne retrage, dăm o tură de oraș. Realizez, cu stupoare, că Portsmouth e…un port :)) unul frumos, așa că ne propunem să venim și a doua zi aici, să ne bem cafeaua.

AirBnb-ul din seara asta e puțin mai altfel. Este într-o casă tipic americană, dar veche, foarte veche. Ajungem undeva pe la 11 noaptea și încercăm să ne “furișăm” (casa poate trece ușor drept monument istoric, scârțâie pe la toate colțurile) în liniște, să nu trezim oamenii, dar reușim să ne izbim și să răsturnăm atâtea lucruri, că parcă o facem intenționat😇

Când am cunoscut gazdele, înainte să plecăm din nou spre magazin, mi s-au părut niște oameni extrem de amabili și deosebiți, că își tapetaseră toată casa cu post-it-uri cu indicații, iar camera în care stăteam era ornată cu tot felul de atenții😍 să o spun pe-a dreaptă, abia așteptam să mă întorc aici, să mă bucur de ele😬

Și m-am bucurat, pot spune:)) îmi dorisem mult să știu cum e să stai într-o casă tradițională 🙂 cum să fie, ca european nu m-am prins deloc cum se aprindea lumina în baie, așa că am folosit lanterna de la telefon, apa caldă avea robinet separat de cea rece și nu am înțeles cum le-ai fi putut combina, nu am știut cum se stinge lampadarul preistoric din cameră, așa că l-am scos direct din priză, iar gândacii de pe tavan, în loc să-i omor, i-am îndrumat fix spre zona patului, așa că n-am putut să mai dorm în liniște (nici n-aveam cum, la cât scârțâia patul). Ba am mai reușit să le rup și un stor de la geam, când am încercat să îl trag …

Bun, ne trezim devreme a doua zi, nu mai atingem nimic, de frică (doar mâncarea pe care ne-o lăsaseră, pentru aia îmi fac curaj😁) și vrem să o luăm din loc, pe furiș (e posibil ca doar să EU vreau asta, pentru că jumătatea mea nu știa ce pagube făcusem😳). Am senzația, dar nu știu de ce, că oamenii ăștia sunt la prima lor experiență cu AirBnb. În orice caz, îmi pare sincer rău că plecăm așa, fără să-i fi văzut deloc la față, pentru că și-au dat mult silința să fie ospitalieri. Chiar și când am vrut să plecăm, la 7 dimineața, domnul cu pricina, auzind că ne grăbim, a ieșit după noi în stradă, cu tot cu laptop, să ne arate (nu știu ce, habar n-am, pentru că mă chinuiam prea mult să rămân indiferentă la faptul că omul avea pe el o fustă 😶)

Later edit: pe barcă, frumos, vreau să mă bucur, la cafea, de bomboanele lăsate pe perne (mai ceva ca la Four Seasons, dacă aș știi). Desfac staniolul și mă întâmpină EL: micuț, camuflat că ziceai că e cremă…groaza mea cea mai mare…un vierme🤢 probabil și el din aceeași perioadă cu casa, micuțu…