Boston (Massachusetts)

Cum vă spuneam, plecăm din Portsmouth devreme, cu un gând precis: să ne întâlnim cu balenele 🐳🐳🐳 E prima noastră încercare de genul ăsta și sunt așa de încântată, că o dau naibii de cafea în port 🤭

Aveam, totuși, puține emoții: nu știam dacă mai sunt locuri, era un singur tur pe zi, la 10:00 și dacă nu ajungeam (era ceva de condus și până acolo), îl ratam…plus că vremea se anunța destul de capricioasă…

De-a lungul timpului, am avut parte de mai multe croaziere de-astea care promiteau peisaje mirifice, dar din păcate noi nu le-am prins cum sunt prezentate în reclame, din cauza vremii. Asta m-a ajutat să-mi dezvolt o gândire optimistă:)) Nu-mi pare rău că le-am vizitat, pentru că le poți vedea frumusețea și pe nori, plus că, îmi dau un motiv în plus să vreau să revin. Unde mai pui că, întotdeauna poate fi mai rău și să plouă.

Așa că, în ziua în care am decis să vedem aceste mamifere grandioase, am adoptat atitudinea tatălui meu, când se duce la pește: vremea ți-o faci tu :)) nu te da înapoi pentru că se anunță vreme rea, mergi înainte cu planul tău. (NB: soțul meu, om cu experiență în descifrarea vocabularului feminin, a interpretat corect “nu știu ce să zic” și uită-ne deciși😊).

Ajungem la timp, avem noroc să găsim și bilete, ba chiar să avem și niște soare. Ne aprovizionăm cu un quad espresso (n-am dubii, asta nu e invenția americanilor😅) și ne urcăm ⛵️

Ne felicităm foarte mult că am ales turul ăsta, de la 10, și nu pe al altora, de la 13, pentru că avem parte de o vreme de vis: soare și cer senin, valuri, cafea multă și bună 😍. Cam cum bănuiesc că sunt copiii zilelor noastre încântați că merg la Disneyland, așa eram eu, că văd balene 😅

După ce înaintăm considerabil în larg, se mai adună și norii, dar nu disperăm: la urma urmei, balenele să apară, le vedem și-așa! În timpul ăsta, biologul de serviciu, o tipă foarte pasionată, se tot asigura că înțelegem, avem de a face cu animale al căror comportament nu-l putem prezice, altfel spus, dacă nu le vedeți, nu e vina noastră, animale imprevizibile, ce să le faci!

Dar Captain Bill & Sons reușește, într-un final, să le dea de urmă, așa că vedem mult așteptatul fum (după ăsta ne-au zis să ne orientăm, fântânița de țâșnește din orificiul respirator 😬), vedem balena, vedem și puiul, ce mai! Vedem tot ce au promis că vedem! Tind totuși să cred că noi eram la &Sons, iar Captain Bill la vasul din fața noastră, pentru că ei au avut un show mult mai bogat, la ei balena aia se credea delfin acrobat, la noi…doar venea să respire 😂

Nu mă mai pierd în detalii să vă zic de câte ori săreau și cum făceau, câte am vazut și câte înotau în grup, cum așteptam toți cu camerele pregătite să își scoată coada afară, dar pe mine m-au impresionat foarte mult. Atât de mult, că nu știu de ce abia acum ne-am decis să luăm un astfel de tur. Ce știu, însă, e că vor mai urma și altele, e prea frumos să le surprinzi în mediul lor natural, pentru a nu mai încerca și altădată.

Ajungem și în Boston, într-un final, pe o vreme crâncenă. Ploaie, frig și vânt, o combinație care te trimite repede acasă, așa că ne învârtim puțin pe lângă port, prin parc și ne promitem că mai încercăm și a doua zi :))

Dimineața, deși e tot mohorât, nu mai avem ploaie, așa că, hotărâți să ignorăm vremea, plecăm să vizităm Black Heritage Trail, drumul care leagă mai mult de 15 site-uri istorice de dinaintea Razboiului Civil. Massachusetts a fost primul stat din SUA care a declarat sclavia ilegală – în mare parte, din recunoștință pentru participarea comunității negrilor la Războiul Revoluționar. Ulterior, în Boston s-a dezvoltat o comunitate mare de negri eliberati și sclavi evadați, de unde și interesul turistic pentru acest oras.

Un alt obiectiv turistic îl reprezintă bucătăria italiană, foarte bine reprezentată în această zonă a orașului🤤 zeci de pizzerii și patiserii sunt la dispoziția turistului dornic să experimenteze din toate, dar observăm că una, în special, a câștigat cursa: Mike’s Pastry. Unde întoarcem capul, vedem oameni cărându-și cu mândrie și nerăbdare, cutiuța cu bunătăți, așa că, îi dăm și noi o șansă :))

Părerea mea e că nu degeaba a ieșit vorba aia, La pomul lăudat să nu te duci cu sacul, pentru că cei mai buni cannoli i-am mâncat unde le e locul, în Italia 🙂