New York (New York)

Am ajuns și aici…ultima destinație, orașul care ne-a făcut din prima cu ochiul și pentru care ne-am rezervat 3 zile, orașul pe care aș fi vrut să-l văd împodobit de Crăciun, visând că sunt în Singur Acasă…New York🎇 Ne-am făcut un obicei din a păstra ultimele zile de concediu pentru a ne trage sufletul, undeva pe o insulă indepărtată, dacă destinația o permite, iar dacă nu, într-un oraș mare, care necesită mai mult de o zi pentru a-l vizita.

Părăsim Bostonul cel înnorat într-o zi de sărbătoare. Și ce dacă, nu? :)) N-ar avea vreo relevanță, într-adevăr, dacă nu s-ar fi nimerit să fie luni. Imaginați-vă DN1 după un weekend de 3 zile, numai că, aici stăm bară la bară cu vreo 130 de km înainte de a intra în oraș…așa că, ce se anunța a fi un drum de 4 h, a ajuns un chin de vreo 6😊 Ne-a ajutat puțin și GPS-ul, că ne-a abramburit pe niște poduri, dar vorba aia, a nimerit orbul Brăila. 😉

Ajungem, predăm mașina și ne îndreptăm, scăpați de grija ei dar încărcați de bagajele din ea, spre cazare. Și cum putea fi ultima cazare, dacă nu un AirBnb?:)) super central, într-un bloc de apartamente modern, (cum vezi prin filme, cu scări exterioare – bag de seamă că toate sunt așa) ce să mai…cum intrai pe ușă, vedeai tot ce aveai de văzut. Adică, dintr-o privire, cuprindeai baia, bucătăria, holul, dormitor 1, living…aah, uite acolo și dormitor 2😍 Unde bat? Acest apartament decomandat, era chintesența eficietizării metrilor pătrați👍 ca să vă faceți o idee, după ce ne-am adus în cameră cele 2 bagaje, nu mai aveam loc să închidem ușa😂 Gazda era o franțuzoaică, așa că, puțin panicată la bâzâitul invidios din spatele meu – știi, Marianne, soția mea lucrează la o companie franțuzească, puteți vorbi în franceză😈 mă fac că râd în franceză, dar rămân la engleză 🙂

Ca un câștigător la loterie care nu știe ce să facă umplut de bani, așa eram noi: aveam în față 2 zile jumătate de explorat, așa că ne-am trezit la o oră nesimțit de târzie, am mâncat pe îndelete, cum ne plăcea nouă acasă, cu ceva rulând la televizor- nu orice, un documentar considerabil despre Roșia Montană (nu e niciodată un moment nepotrivit să te informezi despre comorile țării🧐) și abia pe la 12 ne-am adunat curajul să plecăm din casă. Știți ce faceți înainte să ieșiți pe ușă, într-o țară non EU? Vă zic eu, mai dați o raită prin telefon pentru ultima doză de facebook, email, etc:)) à bientôt, mes amis, ne vedem diseară 🚀

Ei bine, acum imaginați-vă că, între un mail de la Amazon care îți confirmă că ți-au livrat comanda și unul de la ParfumuriDeLux, vezi că s-a strecurat unul cu multe date, probabil un spam: deschizi, este un kind reminder să îți faci check-in’ul pentru zborul de mâine, către Amsterdam….🤔😶😐😲🤭 Ce te faci?! Păi ce să te mai faci, după ce verifici de 3 ori, poate a greșit United Airlines, oameni sunt și ei!, te precipiți pe ușă afară, hotărât să le faci, totuși, pe toate 💪🏼

8 ore mai târziu, stăteam, mândri, cu genunchii la piept, așteptând să înceapă prima noastră piesă văzută pe Broadway. Dar să o luăm pas cu pas. Avem noroc că suntem cazați în centru, cum v-am zis, așa că ajungem repede în Central Park, unde, printre alergătorii numeroși, nu știm ce să vedem mai întâi, poate și pentru că, la prima impresie, nu pare a fi nimic de văzut…ne luăm totuși o hartă și, ușor ușor, descoperim parcul. Mai un pod și o fântână din te miri ce filme, mai un concert John Lennon…după vreo 2-3 ore de umblat, recunoaștem că e un parc frumos și plin de toate.

Continuăm spre Broadway. Îți ia ochii, nu știi unde să te uiți mai întâi, așa că, dacă tot am ajuns până aici, decidem să ne luăm bilete la un spectacol, că prea pare the right thing to do, chit că niciunul nu ne dăm în vânt după musical-uri. Alegem Chicago, are o reclamă bună și e singurul în care recunoaștem 1 actor:))

Ei bine, ce-a urmat după asta, a fost un circuit de forță😁 decidem să nu ne mai pierdem timpul căutând stații de metrou, (de ce-ai sta 30 de minute jos, când poti merge 3 ore…) așa că o luăm pe jos să vedem Gara Centrală și podul Brooklyn, în ce ajunge a fi un tur de vreo 15 km, parcurși în pas foarte alert, că doar trebuia să ne întoarcem pentru s.h.o.w.🔥

Planul era ca, dupa ce vedem podul, să luăm un ferry boat și să ajungem și la Statuia Libertății, dar…știați că România era pe locul 5 în lume la resursa de aur? :))

Ajungem la timp pentru piesă și putem, în sfârșit, să ne relaxăm trupurile obosite și flămânde. Este un spectacol în adevăratul sens al cuvântului, iar pentru un fir epic destul de plăpând, reușește chiar foarte bine să ne mențină atenția pentru toate cele 2,5 ore. Mă rog…2.15, pentru că, ne gândim noi, dacă plecăm mai devreme puțin, ne rămâne timp să mai ridicăm și un (ultim) colet, până se închide magazinul😂 Soooo…așa facem:) încălcăm toate semafoarele, și, după un marș pe cinste, ajungem iar în Central Park. Mai fatalist din fire, Andrei deja prevedea viitorul și ne anunța că nu ajungem, așa că, în sfârșit, după 2 săptămâni de invidie pe toți alergătorii de pe coasta de E, găsesc un prilej și îi zic, timid “suntem într-un parc, am putea să alergăm…”

Nu prea mă crede el pe cuvânt, dar în timpul ăsta eu deja mă pusesem în mișcare🏃🏽‍♀️ și alerg, și alerg, nu știu ce mă făcea să mă simt mai bine, ultima gogoașă care îmi era iertată sau gândul că, de la stadionul din Pitești am ajuns aici 😅 (câte preconcepții zac în creierul uman…).

În mod normal, pot alerga în jur de o oră. Tot în mod normal, evit să plec la alergat în cămașă, blugi și o geantă de 5 kg pe umăr. Așa că, 10 minute mai târziu, cu limba pe umăr, îi înmânez lui Andrei harta (numai eu puteam avea nevoie de o hartă să alerg în parc) și îl las să se ducă singur să dea de știre că grecii au câștigat bătălia 🤪

Cum mergea Moise de natural pe apă, așa pășeam și eu pe ditamai bulevardul, transpirată toată, dar cu capul sus și țanțoș (dacă tu nu te uiți la ei, nu poți să-i vezi nici pe ei că se holbează la tine), dându-le de înțeles că, da, așa alerg eu când mă taie cheful :))

Curios lucru, am mers pe jos peste 30 de km. Meritam, în cazul ăsta, să ne bem ultima bere pe terasa blocului (lângă ce altceva, daca nu niște chipsuri), admirând cerul și cam atât, că e plin de blocuri în jur😁 A doua zi, până în 12 când trebuia să plecăm, mai dăm o fugă până în parc, dar suntem atât de obosiți psihic, că ne așezăm pe o băncuță și acolo rămânem, până când se face ora să ne ridicăm și să plecăm.

Bubye NY, bubye America, sperăm să ne revedem, cândva🇺🇸