Roanoke (Virginia)

Azi am fost numită extremista junk-food-ului. Îm ia ceva să-mi revin din insultă :)) de zile bune mănânc numai chipsuri gluten-free (asta ar trebui să fie de bine, nu?!) deci…nu știu de unde răutatea…😂

Lăsând astea la o parte, aici fructele și legumele sunt luxul supermarketurilor. Trebuie să-ți dorești cu adevărat vitaminele alea, să fii dispus să dai câțiva dolari pe un măr.

A doua mea problemă: iaurtul. Nu e chip să găsesc iaurt fără fructe. Au ei o variantă, pentru ăia care vor să fie mai moțați ca restul, l-au numit iaurt grecesc. Și i-au scos toată grăsimea. Adică, dacă nu ești ca cei 99% care să prefere iaurtul cât mai dulce (că parcă îl mănânci la desert), înseamnă că ești “disperat” după sănătate și ei ți-au făcut un produs special pentru asta, 2 în 1, iaurt grecesc (la crème de la crème) cu zero grăsimi 🤩 jackpot, Healthy&Slim🤠

A treia problemă: chipsurile. Ca un alcoolic care nu poate face pauze prea mari de la băutura lui, așa sunt și eu: mă las mereu între 2 pungi. Am reușit să ajung la un acord cu mine, totuși: mănânc doar când apare un sortiment nou. Numai că, ce te faci, Andreea, că aici nu recunoști nimic și totul e nou😱

Revin la oile mele. Am un déjà-vu serios, în drum spre Roanoke. Iar ajungem pe la 10 seara, iar avem o cazare în inima pădurii și, în mod evident, iar ne-au trimis un km de instrucțiuni. Cazarea ne promitea dimineți cu căprioare care se plimbă prin curte, dar noi dăm nas în nas cu ele, pe beznă (dacă le încercuiesc cu roșu, sunt șanse să le vedeți și voi 😅)

Orașul, a doua zi, e frumos. Curat, verde, cam cum ne-ar plăcea să avem și noi mai multe. (Mă tot roade o întrebare: de ce am ales eu orașul ăsta?? O țin pentru mine, nu trebuie să-mi vocalizez chiar toate gândurile. Mai mult, pentru disimulare, fac și mai multe poze, să se vadă că-mi place, domnule!😍 )

E încă soare și cald…tare cald. Ne urcăm în mașină și ne îndreptăm, veseli, pe melodii country, spre Washington. Copii naivi, de-am știi ce urmează și cât mai e din zi :))