-
Maroc – Praf Roșu și Dune de Nisip (Part 2)
Se continuă excursia cu 3 zile prin deșert. De fapt, să fac dreptate întâmplărilor, când s-a votat Marocul, ca destinație, acest tur de 3 zile, prin deșert, a fost primul pus pe listă. Și nu oricum, aleseserăm ca noaptea dormită în cort, în natură, să fie fix una cu lună plină. Urmează prezentarea expectation vs. reality, dar să ajungem acolo. Cu nerăbdare așteptăm dimineața excursiei, după cum ziceam. Nerăbdare și încordare, aș putea zice, după ce gazda noastră ține să evidențieze, încă o dată, că nu te poți încrede în operatorii de tururi, că am fi norocoși dacă nu ne lasă șoferul cu ochii-n soare (de aia mai bine îl…
-
Maroc – Culoare și Viață (Part 1)
I had a dream… așa începe povestea😊 iar visul meu era ca-n fiecare sezon, să văd câte o țară nouă. Și ce-alegi toamna? Ceva ce nu poți vedea vara, de regulă. Așa a apărut Maroc, pe tapet. Visez la Africa de ceva ani, dar pandemia mi-a mai înfrânat avântul. Povestea cu Blue Air, deși adiacentă, mi-a luat și ea din elanul aventurier. Nici zborurile de acum, n-au fost fără schimbări de plan și de orar, dar all in all, totul a decurs bine. Aterizăm în Treviso, cu ceva palpitații. Aveam întârziere și o escală de numai 1h45′. Teoretic vorbind, din momentul în care s-a deschis ușa avionului, aveam 10 minute…
-
Umbria – My annual mini-trip to Italy
Poți vedea un oraș în 4 ore? Nimeresc în avion lângă un tip mult prea vorbăreț și prietenos, genul ăla de om care vorbește el și pentru nevastă-sa și pentru tine. El știe mai bine și unde mă duc, și ce-am făcut azi, află că ne și întoarcem cu același zbor. Genul de om care acu te întreabă dacă ai lucrat de acasă, peste 5 secunde te-a uitat, că deja e în discuții cu următorii oameni pe care i-a întâlnit😅 Stabilisem cu gazda de la prima cazare, să vină ei să mă ia. Fiind seară, n-am vrut să-mi mai bat capul să găsesc un autobuz, să nu știu sigur că…
-
Rodnei – în inima Maramureșului
Devenită deja tradiție, an de an merg cu ei pe munte. Înșirați de la mic la mare, de la voinici la pașnici sau de la energici la temperați, ne adunăm să mai descoperim un munte. Bucuria explorării unei zone noi, e depășită doar de sentimentul de apartenență și gălăgia grupului, atât de îndrăgită și familiară. Că va fi Rodnei, s-a știut de anul trecut, din Parâng. Când nostalgia că s-a terminat e prea mare, te alină să-ți faci planuri pentru data viitoare. Să mă fi dus singură până acolo era puțin probabil, era prea mare distanța, pentru un weekend. Așadar, acum era șansa mea. Munții Rodnei. Acel masiv cu care…
-
Wandering in Portugal (Part 2)
Sâmbătă, 6.15. Să-mi spună cineva de ce mă chinui așa😢 nu-mi spune nimeni, așa că mă îmbrac cu ochii-nchiși, apuc aparatul de-o toartă și ies pe ușă. Niciodată n-am vrut să mă trezesc, dar niciodată n-am regretat c-am făcut-o, după ce a răsărit. Ne decidem greu care să fie punctul cel mai bun de observat, dar și când îl găsim…parcă tot l-am mai căuta😁 E liniște. Atât de liniște, că am impresia că aud broaștele. Pescărușii așteaptă și ei cuminți, primele raze. Oare lor le place nisipul încins? Nu e cel mai spectaculos răsărit, nu în sensul clasic. Și totuși, aici ca peste tot, are în el promisiunea unei nouă…
-
Wandering in Portugal (Part 1)
Am ales să nu-mi petrec timpul în Lisabona; nu pe tot, cel puțin. Tot ce știam despre țară, înainte să ajung aici, era că e fâșia aia îngustă de după Spania, cu tramvaie galbene (văzute în magneții de pe frigiderele prietenilor) unde se vorbește portugheza. De ce n-am vrut să mă duc în Lisabona? Că simțeam că nu acolo e spiritul țării. Ce zonă am ales, în schimb? Algarve. Partea de sud a țării, expusă toată plajelor și Atlanticului. Pentru că un zbor până-n Faro ar fi consumat o zi întreagă și nici prea ieftin n-ar fi fost, am ales o cursă directă spre Lisabona, de unde am închiriat mașină…
-
Brașov – a place to recharge
Când am fost prima dată în Brașov nu mai știu, tot ce-mi amintesc e că nu m-a impresionat extraordinar. Să fi fost prin vremea facultății, când tot ce visam era să plec “pe afară”, când eu nici “prin țară” nu fusesem. Era un oraș ca oricare altul, văzut cu o pereche de ochi neexperimentați. Prea puțin curioși. Chiar superficiali, aș putea spune, și n-aș greși. Au mai trecut ani și tot ce făceam era să ajung în Brașov cu treabă, ori că vizitam pe cineva, ori că aveam ceva de făcut, niciodată să stau și să respir. Să fiu sinceră cu mine, nici nu știam. Doar recent, când am învățat…
-
Amalfi – încă un motiv să iubești Italia
Acesta este un articol scris altfel, cum altfel am resimțit și excursia de față. Dacă vreți să aflați ce să faceți în Amalfi, ei bine, deja știți că nu aici veți găsi😅 De ce altfel? că așa pare c-au decurs și zilele acolo. Timpul curgea ori prea repede. Ba prea încet. Când parcă uneori și invers. Cum curge timpul invers? Când ajungi în fața apei și se dă totul înapoi și ai din nou 5 ani, ești la Mamaia și vezi pentru prima dată marea. Mi-am luat biletul prin iulie. Până să ajung să și plec, nu mai voiam să mă duc nicăieri. Ciudat lucru. Uneori funcționează bine să-ți amintești…
-
Tuzla – ce simți când cazi în gol
De ce-am vrut să sar cu parașuta? Că nu știam cât de nașpa e😅 nimeni, când mi-a arătat poze, nu mi-a zis că îți rămâne inima acolo, la 4000 de metri, în timp ce tu continui să pici, cu 200 km/h. În nicio poză de-am văzut-o eu, n-am înțeles golul de-l simți nu în stomac, în tot corpul, când realizezi că plonjezi spre pământ. Când mi-am rupt mâna, mă pregăteam să leșin de durere, că așa înțelesesem eu că se simte. Experiența a fost sub așteptările mele:)) Ceva similar (dar invers) am trăit și aici. Am văzut exaltare, am văzut zâmbete, am auzit “wow”, “cea mai tare experiență” – am…
-
Oradea – turist în România
Ce pot eu să spun despre Oradea? Ce pot să mai spun și eu? Pentru ce am vizitat, pot pune direct poze cu traseul, însă simt nevoia să povestesc despre starea de am avut-o când eram acolo și vedeam locurile alea. Cred că a fost singurul oraș în care, deși m-am dus cu așteptări foarte mari, a reușit să mi le depășească din prima oră. Poate și datorită încântării de o aveam, explorându-l la pas. Să încep prin a zice că a fost prima mea cursă domestică?:) că m-a surprins că, o dată aterizată, nu m-a mai întrebat nimeni de sănătate, într-un minut eram deja în afara aeroportului, iar un…
let's travel the world
